Rezultate secundare (Iluzii):
Parte de vorbire: vb.
Origine: (auto1- + iluziona)
1. refl. a-şi face singur iluzii.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. bouddhisme)
1. religie asiatică, care, considerând viaţa un izvor de iluzii şi suferinţe, propovăduieşte renunţarea la orice plăceri şi atingerea repaosului absolut (nirvana) prin contemplare şi asceză.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (lat. delusorius, fr. délusoire)
1. capabil să inducă în eroare, să înșele, să creeze iluzii; înşelător, iluzoriu.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (it. demitizzare)
1. a face ca un lucru, o idee să-şi piardă caracterul mitic; a demistifica, a demitifica, a demitologiza.
2. a înlătura exagerările, deformările, iluziile despre originea şi evoluţia lucrurilor, fenomenelor etc., prezentându-le în conformitate cu realitatea; a nega anumite idei susceptibile de a se fi golit de înţelesul lor primordial.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. désillusionner)
1. a face pe cineva să-şi piardă iluziile; a dezamăgi, a decepţiona.
Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. éléate)
1. I. care se referă la reprezentanții școlii filosofice din Eleea sau la concepțiile lor; eleatic.
2. care are un caracter static; eleatic.
3. şcoală ~ă = şcoală filozofică greacă de tendinţă idealistă ai cărei reprezentanţi (Zenon şi Parmenide) au formulat concepţia metafizică după care diversitatea şi mişcarea lumii sunt simple iluzii senzoriale; școală eleatică.
4. II. adept, membru al școlii de filozofie din Eleea; eleatic.