imita

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. imiter, lat. imitari)

1. a-și însuși felul de gândire, de comportare etc. al cuiva; a lua pe cineva ca exemplu.
2. a reproduce vorbirea, gesturile etc. cuiva; a maimuțări.
3. a lua ca model opera, felul de a lucra al unui artist sau scriitor.
4. a reproduce cu fidelitate, a copia.

delimita

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. délimiter, lat. delimitare)

1. tr., refl. a (se) mărgini, a (se) limita, a (se) contura.

ependimită

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. épendymite)

1. inflamație a canalului ependimului.

epididimită

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. épididymite)

1. inflamație a epididimului.

imitabil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. imitable, lat. imitabilis)

1. care poate fi imitat.

imitando

Parte de vorbire:  adv.  
Etimologie: (it. imitando)

1. (muzică) (ca indicație de execuție) imitând.

imitație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. imitation, lat. imitatio)

1. imitare.
2. obiect făcut după un model; copie.
3. canon (2).

abatere

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (abate)

1. acțiunea de a (se) abate și rezultatul ei.
2. îndepărtare, deviație de la direcția inițială sau normală.
3. (fig.) îndepărtare de la o normă, de la o linie de conduită, de gândire etc.
4. (jur.) încălcare a unei dispoziții cu caracter administrativ sau disciplinar.
5. (tehn.) diferența dintre valoarea efectivă sau valoarea-limită admisă a unei mărimi și valoarea ei nominală.
6. (tehn.) diferența dintre dimensiunea reală și cea proiectată a unei piese.
7. (mar.) operația de întoarcere intenționată a prorei unei nave într-o anumită direcție.
8. (econ.) ~ fiscală = parte procentuală din venit, care este scutită de impozit.
9. (econ.) ~ monetară = factor de natură inflaționistă care se caracterizează prin creșterea mai rapidă a masei monetare în raport cu masa bunurilor și serviciilor, manifestată prin majorări ale prețurilor și scăderea puterii de cumpărare a unei monezi.
10. (compus) ~-standard = indicator de măsurare a dispersiei valorilor unei variabile aleatorii.
11. (gram.) excepție.
12. (înv.; loc. subst.) ~ de la vorbă = digresiune.
13. (loc. subst.) ~ de la regulă = excepție.
14. culcare pe pământ; doborâre.
15. (fig.) deprimare.

academism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. académisme)

1. imitație servilă, fără originalitate, a modelelor antice sau ale Renașterii.
2. manieră în artă care cultivă un ideal de frumusețe rece și convențional.
3. fel de a se comporta academic.

acord

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. accord, it. accordo)

1. comunitate de vederi; consens, asentiment; acceptare.
2. a cădea de ~ = a se învoi; de comun ~ = a) în perfectă înțelegere; b) în unanimitate.
3. înțelegere privitoare la relațiile de colaborare și de cooperare între state, partide politice, organizații.
4. formă de retribuție a muncii prestate.
5. ~ global = formă de organizare și de retribuire a muncii prin care se leagă mărimea veniturilor personale cu cantitatea, calitatea și importanța muncii prestate.
6. concordanță în număr, gen, caz, persoană între care există raporturi sintactice.
7. (fiz.) egalitate a frecvențelor de oscilație a două sau mai multe aparate, sisteme etc.; sintonie.
8. (muz.) reunire a cel puțin trei sunete, formând o armonie; disciplină care studiază legile de bază ale suprapunerii sunetelor muzicale.

acvastat

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. aquastat)

1. termostat pentru limitarea temperaturii apei într-un cazan.

acvatintă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. acquatinta, fr. aquatinte)

1. procedeu de gravare cu acid azotic, care imită desenul cu tuș.
2. gravura obținută.
3. procedeu de tipar de artă pentru imagini în semitonuri, prin gravarea manuală în cupru și coroziunea chimică.

acvatipie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. aquatypie)

1. procedeu de tipărire a operelor de artă care imită pictura în acuarelă.