Dictionar

imitație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. imitation, lat. imitatio)

1. imitare.
2. obiect făcut după un model; copie.
3. canon (2).
 

academism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. académisme)

1. imitație servilă, fără originalitate, a modelelor antice sau ale Renașterii.
2. manieră în artă care cultivă un ideal de frumusețe rece și convențional.
3. fel de a se comporta academic.
 

anacreontism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. anacréontisme)

1. imitație a poeziei anacreontice.
 

antilopă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. antilope)

1. mamifer rumegător din țările calde, cu picioarele lungi și subțiri și corpul suplu.
2. pielea tăbăcită a antilopei (1); imitație a acestei piei.
 

autopastișă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (auto1- + pastişă)

1. imitație a propriilor procedee artistice; manieră, șablon.
 

balzacianism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (balzacian + -ism)

1. ceea ce este specific operei balzaciene, care configurează un vast și viguros tablou al societății franceze sub Restaurație, sesizând raporturile social-economice existente în cadrul capitalismului premonopolist.
2. imitație a operei lui.
 

baudelairianism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (baudelairian + - ism)

1. imitație a poeziei lui Baudelaire, care exprimă drama omului modern apăsat de spleen, obsedat de ideea morții, încercat de sentimente satanice și însetat de absolut.