Dictionar

imobilizare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (imobiliza)

1. acțiunea de a imobiliza.
2. metodă terapeutică prin care se imobilizează unul sau mai multe segmente ale corpului.
3. (ec.) ~ de fonduri = scoatere din circuitul normal a unei părți din fondurile unităților economice printr-o gospodărire defectuoasă.
 

ambroșaj

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. embrochage)

1. procedeu de imobilizare în caz de fracturi prin introducerea unei tije metalice în cavitatea medulară a fragmentelor fracturate.
 

anchiloză

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. ankylose, gr. ankylosis)

1. imobilizare a unei articulații.
 

artrogripoză

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Arthrogrypose, fr. arthrogryposis)

1. imobilizare persistentă a unei articulații prin contracția spastică a musculaturii corespunzătoare (cu luxații).
 

atelă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. attelle)

1. piesă metalică, din lemn sau material plastic, pentru imobilizarea unui membru fracturat.
 

broșaj

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. brochage)

1. poziție de suprapunere a unor piese heraldice.
2. mod de imobilizare a unei fracturi cu o broșă (3).
 

broșă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. broche)

1. bijuterie pe care femeile o poartă, prinsă într-un ac, la rochie etc.
2. unealtă cu care se fac găuri în formele de turnătorie pentru evacuarea gazelor rezultate de la turnare.
3. schelet cilindric de metal al unui miez de turnătorie.
4. tijă în ortopedie pentru imobilizarea fracturilor.
5. unealtă folosită la mașina de broșat.