Dictionar

Rezultate secundare (Imparțial,):

Imparţial, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. impartial)

1. nepărtinitor, obiectiv.


Imparţialitate

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. impartialité)

1. calitatea de a fi imparţial; nepărtinire, obiectivitate.


Epitropă

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. épitrope, gr. epitrope)

1. (retorică) figură de stil prin care vorbitorul recunoaște în mod fals ceva ce ar putea nega, pentru ca prin această poziție de imparțialitate obțină la rândul său ceea ce cere; concesie.


Imparţialitate

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. impartialité)

1. calitatea de a fi imparţial; nepărtinire, obiectivitate.


Obiectiv, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. objectif, lat. obiectivus)

1. adj. existent în afara conștiinței și independent de ea.

2. imparțial.

3. referitor la obiect.

4. s. n. lentilă, sistem de lentile care formează o imagine reală a obiectului observat într-o lunetă, într-un microscop, aparat fotografic etc.

5. loc, punct, localitate etc. care constituie ținta unei acțiuni militare.

6. țintă asupra căreia se trage cu o armă de foc.

7. întreprindere, uzină, construcție etc. care urmează fie realizată.

8. loc care prezintă interes pentru turiști.

9. (fig.) intenție, scop, țel, țintă.


Obiectivitate

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. objectivité)

1. caracterul a ceea ce este obiectiv (I,1 ).

2. nepărtinire, imparţialitate.

3. (fil.) categorie a teoriei cunoaşterii, valoarea şi adecvarea cunoştinţelor la obiectul lor.


Drept 1

Parte de vorbire: adj.
Origine: (lat. directus)

1. care are o poziție orizontală (față de un punct de reper); neted, orizontal, plan.

2. care este potrivit (conform) cu anumite reguli sau cu anumite cerințe si: bun, corect, riguros; (pex) care nu favorizează pe cineva sau ceva; imparțial, obiectiv.

3. cuvenit.

4. fem. (reg) virgină.

5. împărțit echitabil.

6. unghi ~ = unghi format de două drepte perpendiculare una pe cealaltă.

7. veritabil.

8. (d. construcții, obiecte etc.) care se află în partea sau în direcția mâinii drepte a unei persoane orientate cu fața în aceeași direcție cu obiectul.

9. (d. cursuri de apă sau d. malurile lor) care se află pe partea sau în direcția mâinii drepte a unei persoane așezate cu fața în direcția cursului unei ape.

10. (d. părți ale îmbrăcămintei) care corespunde părții drepte a corpului.

11. (fig; d. privire) care este fără ascunzișuri; deschis, direct.

12. (pop; d. oameni) care este legat de cineva printr-un grad apropiat de rudenie (în linie ascendentă sau descendentă).

13. (d. drumuri, căi, etc.) care reprezintă cea mai mică distanță între două puncte, fără ocolișuri; (pop) oblu.

14. (d. haine) care are o croială simplă.

15. (d. lucruri, ființe, părți ale lor etc.) care are o poziție verticală (față de un punct de reper).

16. (d. oameni) care trăiește și acționează conform dreptății, adevărului, omeniei si: cinstit, integru.

17. (d. obiecte cu formă alungită) care nu prezintă curburi sau cotituri; (pop) oblu, regulat.

18. (d. organe sau părți ale corpului) așezat în partea opusă părții corpului omenesc în care se află inima.

19. (d. părți ale corpului la om sau la animale) care are o formă (sau este într-o poziție) corectă, normală, fără defecte.

20. (d. sentimente, manifestări ale oamenilor) care reflectă sinceritate.

21. (d. simptome, boli etc.) care apare, care se manifestă etc. în partea dreaptă a corpului sau a unui organ.

22. (d. suprafețe) neted.

23. (d. terenuri înclinate, forme de relief sau părți ale lor) aproape vertical; abrupt, escarpat, povârnit.

24. (d. viață) care este în conformitate cu normele moralei; etic, moral.

25. (fig; d. acțiuni ale omului sau d. noțiuni abstracte) care este, se face etc. potrivit dreptății și adevărului; bun, cinstit, întemeiat, just.

26. (grm; înv) complement ~ = complement direct.

27. (în limbajul bisericesc) cuvios; (pex) auster.

28. (înv) devotat.

29. (înv) nevinovat.

30. (literă) care are tăietura verticală.


Nepasionat, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (ne- + pasionat)

1. care nu este pasionat de ceva.

2. (prin ext.) care nu este copleșit de pasiune în judecățile sau aprecierile sale; imparțial, obiectiv.