Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. improvisation)
1. improvizare.
2. lucru făcut la repezeală, spontan, la moment.
3. interpretare nepregătită, nenotată a unei compoziţii muzicale, pe care interpretul o creează în acel moment; piesă muzicală astfel executată.
4. discurs, versuri improvizate.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. aléatoire, lat. aleatorius)
1. care depinde de un eveniment incert; supus hazardului; întâmplător; stocastic.
2. variabilă ~ie (sau stocastică) = mărime care poate avea diferite valori, fiecare dintre ele fiind luată ca o anume probabilitate; muzică ~ie = muzică în care autorul introduce elemente de hazard, de improvizaţie.
Parte de vorbire: s.
Origine: (amer. break)
1. comandă dată luptătorilor la box sau la catch să se despartă, să înceteze lupta corp la corp.
2. (tenis) ghem câştigat de un jucător pe serviciul adversarului.
3. (jaz) improvizaţie melodică sau ritmică la finele unei fraze, când se întrerupe acompaniamentul ritmic şi cântă numai solistul.
4. dans acrobatic bazat pe mişcări sacadate, având puncte comune cu gimnastica acrobatică şi cu pantomina.
Parte de vorbire: s.
Origine: (it. cadenza, fr. cadence)
1. 1.. ritm de desfăşurare a unei mişcări.
2. în ~ = cu mişcări uniform repetate.
3. frecvenţă (1); număr de lovituri trase de o armă într-o unitate de timp.
4. succesiune ritmică a unor cuvinte, fraze, versuri.
5. formulă melodico-armonică de încheiere a unei fraze muzicale.
6. secţiune solistică cu caracter de improvizaţie dintr-un concert instrumental, care permite interpretului să-şi etaleze virtuozitatea.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr., engl. chorus)
1. vechi dans şi cântec englezesc vioi, interpretat de unul sau mai mulţi solişti, refrenul reluat de cor.
2. partea principală a unei teme de jaz.
3. improvizaţie colectivă după improvizaţiile soliştilor.
Parte de vorbire: s. f.
Origine: (it. commedia dell’arte)
1. producţie dramatică specifică literaturii italiene (din sec. XVI-XVIII) cu caracter de improvizaţie, care se distinge prin vervă, spirit satiric şi forţă a observaţiei realiste, personajele fiind tipuri simbolice.
Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. free-jazz)
1. stil de jaz, caracterizat prin libertatea totală de improvizaţie.