Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. dogme, lat., gr. dogma)
1. învăţătură, teză fundamentală a unei religii, obligatorie pentru toţi adepţii ei, care nu poate fi supusă criticii.
2. teză considerată ca imuabilă, care trebuie acceptată necritic şi aplicată rigid, fără a ţine seamă de condiţiile concrete.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. stade, lat. stadium, germ. Stadium)
1. fiecare dintre fazele unei evoluții, care se succed într-o ordine în general cunoscută și imuabilă, care sunt caracterizate de fenomene notorii; etapă de dezvoltare în timp a unui fenomen, proces etc.; fază.
2. (embriologie) fiecare dintre etapele diviziunii celulare și dezvoltării fetale.
3. (botanică) etapa ciclului de dezvoltare a unei plante.
4. (geologie) fiecare dintre stările succesive ale unui sol sau ale unei roci.
5. (medicină) fiecare fază sau perioadă a unei febre intermitente.
6. (medicină) perioadă în cursul unei boli caracterizată prin apariția unor simptome și semne clinice specifice.
7. (la Freud) fiecare dintre fazele evoluției libidinale a copilului către maturitatea sexuală.
8. (zoologie) fază particulară a dezvoltării animalelor.
9. (antic.) veche unitate de măsură pentru lungime, care variază în funcție de locație, având 600 de picioare grecești în medie, sau aproximativ 185 de metri.
10. distanță care corespunde unui stadion; stadie, (prin ext.) stadion.