OK
X
inactivism
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (germ. Inaktivismus)
1.
accentuare
a
atitudinii
inactive;
mod
de
viață
care
evită
contactul
cu
lumea
din
afară.
inactivitate
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. inactivité)
1.
1
lipsă
de
activitate;
pasivitate.
2.
suprimare
a
capacității
active
(2)
a
unei
substanțe.
activator, -oare
Parte de vorbire:
adj., s.
Etimologie: (fr. activateur)
1.
adj.,
s.
m.
(substanță)
care,
adăugată
unui
catalizator,
unui
material,
le
intensifică
activitatea;
activant.
2.
s.
m.
microelement
din
structura
materiei
vii,
cu
rol
de
activare
a
fermenților.
3.
substanță
care
activează
fermenții
inactivi
sau
stimulează
dezvoltarea
unor
organe
sau
țesuturi
embrionare.
atrofie 1
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. atrophie, lat., gr. atrophia)
1.
reducere
a
volumului
și
puterii
unui
țesut
sau
organ,
cauzată
de
inactivitate
sau
de
tulburări
de
nutriție.
estivație
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. estivation)
1.
stare
de
inactivitate,
cu
un
metabolism
redus,
vara,
specifică
unor
animale.
2.
(bot.)
perioada
de
viață
latentă
datorită
condițiilor
excesive
de
temperatură
sau
de
uscăciune
din
timpul
verii.
3.
preflorație.
hibernare
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (hiberna)
1.
stare
de
viață
latentă
a
unor
organisme
în
timpul
ierbii;
hibernație.
2.
(fig.)
inactivitate,
lenevie.
inactivare
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (inactiva)
1.
acțiunea
de
a
inactiva
și
rezultatul
ei;
operație
sau
proces
prin
care
ceva
este
făcut
inactiv;
inactivizare.
2.
suprimarea
activității
biochimice
sau
biologice
a
unei
substanțe
sau
organism,
folosind
un
agent
fizic
sau
chimic.
3.
suprimare
a
acțiunii
unei
substanțe
toxice
asupra
organismului;
neutralizare.
4.
(antonim)
activare.
inerție
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. inertie, lat. inertia)
1.
stare
de
inactivitate,
de
pasivitate,
indulgență,
apatie.
2.
~
uterină
=
lipsă
de
contracție
și
de
retractare
a
mușchiului
uterin
după
naștere.
3.
proprietate
a
corpurilor
de
a-și
păstra
starea
de
mișcare
sau
de
repaus
în
care
se
află,
atâta
timp
cât
nu
sunt
supuse
acțiunii
unei
forțe
exterioare.
4.
proprietate
a
unui
sistem
fizico-chimic,
sau
tehnic
de
a
reacționa
slab,
sau
cu
întârziere
la
acțiunea
factorilor
externi.
5.
(fig.)
tendința
de
a
rămâne
în
activitate;
indolență,
apatie.