Rezultate principale (Incandescenţă.):
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. incandescence)
1. starea unui corp incandescent; stare a unui corp care emite lumină având o temperatură ridicată.
2. lampă cu ~ = lampă electrică în care lumina se produce prin încălzirea unui fir metalic la temperaturi înalte și într-un spațiu vidat.
3. (fig.) excitare violentă; mare aprindere a pasiunilor.
Rezultate secundare (Incandescenţă.):
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. ablation, lat. ablatio)
1. îndepărtare chirurgicală din corpul uman (o tumoare, un calcul, un organ bolnav); exereză, extirpare.
2. transportare a materialelor rezultate din dezagregarea rocilor.
3. reducere a masei unui gheţar sau a zăpezii prin topire şi evaporare.
4. fenomen fizic în urma căruia un meteorit, satelit etc., pierde din substanţă din cauza încălzirii sale până la incandescenţă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. aérolithe)
1. meteorit dintr-o masă minerală incandescentă.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. incandescent, lat. incandescens)
1. în stare de incandescenţă.
2. care se încălzește până devine luminos.
3. (fig.) plin de foc, de însuflețire.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. krypton)
1. element chimic din familia gazelor inerte, obţinut prin distilarea fracţionată a aerului lichid, folosit la becurile cu incandescenţă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr., gr. magma)
1. masă incandescentă fluidă sau vâscoasă din interiorul Pământului, care prin solidificare formează rocile magmatice.
2. (med.) masă gelatinoasă rezultată din necrozarea sau topirea unor ţesuturi.
Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Osram)
1. aliaj de osmiu şi wolfram, folosit la fabricarea filamentelor de becuri electrice cu incandescenţă.