Dictionar

Incapacitate

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. incapacité)

1. lipsă de capacitate, de pricepere, de competenţă; (p. ext.) nepregătire; stângăcie.


Acalazie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. achalasie)

1. incapacitate a musculaturii netede a tubului digestiv, în stare de spasm, de a se relaxa.


Acalculie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. acalculie)

1. incapacitatea de a utiliza cifrele, de a efectua calcule.


Acatamatezie

Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. acatamathesia)

1. incapacitate a unui afazic de a înţelege ceea ce aude.


Achinezie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. akinésie)

1. incapacitatea de a executa acte motorii, deşi muşchii nu sunt paralizaţi.


Acloropsie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. achloropsie)

1. (med.) formă de daltonism constând în incapacitatea de a vedea verdele, a doua culoare de bază; deuteranopie.


Acromatopsic, -ă

Parte de vorbire: adj., s.m.f.
Origine: (fr. achromatopsique)

1. (suferind) de acromatopsie, defect de vedere care constă în incapacitatea de a distinge culorile; acromatop.