Rezultate secundare (Incert;):
Parte de vorbire: adj.
Origine: (lat. incertus)
1. care nu este sigur, nu este asigurat; nesigur.
2. care nu este determinat dinainte.
3. care poate fi pus la îndoială; îndoielnic.
4. care nu are o formă sau o natură definită; (prin ext.) confuz.
5. (antonime) cert, asigurat, sigur.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. incertitude, lat. incertitudo)
1. lipsă de certitudine; nesiguranţă, îndoială.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. aléatoire, lat. aleatorius)
1. care depinde de un eveniment incert; supus hazardului; întâmplător; stocastic.
2. variabilă ~ie (sau stocastică) = mărime care poate avea diferite valori, fiecare dintre ele fiind luată ca o anume probabilitate; muzică ~ie = muzică în care autorul introduce elemente de hazard, de improvizaţie.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (cf. fr. taoïsme)
1. filozofie religioasă chineză fondată de Lao-tzu, cu origini incerte care se situează aproximativ în mileniul I î.Hr., care este în același timp o religie organizată, un misticism solitar și un set de practici oculte.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. dubitation, lat. dubitatio)
1. exprimare a unei îndoieli, incertitudini, nesiguranţe în gândire.
2. figură retorică prin care oratorul arată că se îndoieşte de adevărul celor spuse de el, pentru a preveni obiecţiile; addubitaţie.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. entropie)
1. mărime care, în termodinamică, permite a evalua degradarea energiei unui sistem.
2. măsură care indică gradul de organizare a unui sistem.
3. (în teoria informaţiei) grad de incertitudine, măsurat în biţi, legat de mesajele pe care le emite o sursă.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. improbable)
1. care nu se poate proba, dovedi.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. improbant)
1. care nu probează ceva, nu are valoare de probă; incert, nesigur.