Dictionar

Rezultate principale (Independenţa):

Independenţă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. indépendance)

1. drept al unui stat la existență și dezvoltare liberă, fără amestec din afară, de a-și hotărî singur soarta, de a-și alege, potrivit voinței și intereselor sale, calea de dezvoltare socială și politică.

2. stare de neatârnare economică și socială (a unei persoane, a unei clase sociale).

3. libertate sau înclinare de a face, sau de a privi ceva în mod independent.

4. proprietate a unui sistem axiomatic constând în aceea nici una din axiomele sale nu este deductibilă din celelalte.


Rezultate secundare (Independenţa):

Acosmism

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. acosmisme)

1. teorie potrivit căreia lumea fizică nu ar exista ca realitate independentă de Dumnezeu.


Aligat

Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. alligatum)

1. operă tipărită sau manuscrisă independentă, legată cu altele.


Apartament

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. appartement, it. appartamento)

1. ansamblu de camere şi dependinţe care formează o locuință independentă într-un bloc sau imobil colectiv.


Argument

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. argument, lat. argumentum)

1. dovadă (propoziţie, raţionament) pe care se întemeiază o demonstraţie; probă.

2. (mat.) element din domeniul de definiţie al unei funcţii; variabilă independentă.

3. rezumat al unei piese de teatru, al unei opere literare etc.

4. dată folosită drept cheie în cursul unei sortări, unei căutări într-un fişier.


Autarhie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. autarchie)

1. politică de izolare a unui stat care îşi satisface nevoile economice prin propriile-i puteri.

2. regim economic în care un stat nu desfășoară sau desfășoară puține schimburi comerciale cu lumea exterioară, fie prin politică deliberată, fie forțat de circumstanțe (război, embargo etc.); economie închisă.

3. starea unei colectivități autosuficiente pentru producția și consumul de bunuri.

4. (în şcoala cinicilor) independenţa indivizilor de toate convenţiile sociale, considerate ca străine naturii.

5. (var.) autarchie.


Autocefalie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. autocéphalie)

1. independenţă a unei biserici ortodoxe naţionale.