Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. indienne)
1. ţesătură fină de bumbac, vopsită sau imprimată, pentru lenjerie.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. indien)
1. adj., s. m. f. (locuitor) din India.
2. amerindian.
3. adj. care aparține Indiei; indic; hindus.
4. arta ~ă = artă care s-a dezvoltat de la sfârșitul mileniului IV a. Chr., în cadrul culturilor din valea Indului, legate de dezvoltarea budismului și a brahmanismului.
Parte de vorbire: s.
Origine: (după germ. Indianer/krapfen/)
1. prăjitură cu frişcă şi glazură de ciocolată.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. indianisme)
1. idiotism propriu limbilor vorbite în India.
Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (fr. indianiste)
1. specialist în indianistică, disciplină care se ocupă cu studiul limbii și al civilizației Indiei de dinaintea penetrației europene; indolog.
Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Indianistik)
1. disciplină care se ocupă cu studiul limbii şi al civilizaţiei Indiei de dinaintea penetraţiei europene; indologie.
Parte de vorbire: s.m.
Origine: (fr. alcade, sp. alcalde)
1. magistrat municipal în Spania.
2. primar, guvernator indian în Anzi (Peru).
Parte de vorbire: adj., s.
Origine: (germ. Algonkin /indianer/)
1. adj., s. m. f. (aborigen indian) din America de Nord
2. (s. f.) limbă vorbită de algonkini.
Parte de vorbire: adj., s.
Origine: (fr. amérindien)
1. adj., s. m. f. (locuitor) care aparţine unei populaţii băştinaşe din America; indian, piei roşii.
2. (s. f.) ansamblu de limbi vorbite de amerindieni.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. avatar)
1. (în religia indiană) reîncarnare succesivă a unei fiinţe.
2. (fig.) transformare, metamorfoză; schimbare (obişnuită).
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. aztèque)
1. adj., s. m. f. (amerindian) care face parte dintr-o uniune de triburi din regiunea centrală a Mexicului.
2. (s. n.) dialect vorbit de azteci.
3. adj. care aparţine aztecilor.
4. arta ~ă = arta precolumbiană.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. bayadère, port. bailadeira)
1. dansatoare indiană care execută dansuri rituale sau laice.