Rezultate secundare (Indiscutabil.):
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. indiscutable)
1. (şi adv.) sigur, incontestabil.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. apodictique, lat. apodicticus)
1. (despre judecăţi, raţionamente) care exprimă raporturi şi legături necesare între fenomene.
2. care nu permite opoziţie; indiscutabil.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. incontestable)
1. care nu poate fi contestat; de netăgăduit; sigur.
2. (adv.) fără îndoială; indiscutabil.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. irréfragable, lat. irrefragabilis)
1. care nu poate fi contrazis, pus la îndoială; indiscutabil.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. pontife)
1. (la romani) membru al colegiului sacerdotal suprem, care supraveghea cultul; pontifice; (astăzi) prelat, episcop.
3. (fig.; şi ir.) persoană considerată, sau având pretenţia a fi o autoritate indiscutabilă.
Parte de vorbire: adj., s.
Origine: (lat. realis, germ. real, it. reale, fr. réel)
1. adj. care există în realitate; efectiv, obiectiv, adevărat.
2. (mat.) număr ~ = număr-limită al unui șir convergent de numere raționale; funcție ~ă = funcție având ca domeniu de valori o mulțime de numere reale.
3. învățământ ~ = secție a liceului în care se studiază cu precădere științele exacte.
4. indiscutabil, incontestabil.
5. s. n. realitate.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (ne- + îndoielnic)
1. care nu provoacă îndoială, care nu poate stârni obiecții; indiscutabil, incontestabil.
2. (antonime) nesigur, șovăitor, șovăielnic.