Dictionar

adelfogamie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. adelphogamie)

1. (biol.) unire a două organe sau celule generate de același individ.
2. (biol.) copulare a celulelor fiice.
3. (biol.) metodă de ameliorare și formare a unor rase noi de animale.
4. (bot.) polenizare încrucișată între indivizii deosebiți ai unor specii apropiate.
 

algocenoză

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. algocénose)

1. grupare naturală din indivizii uneia sau ai mai multor specii de alge.
 

amensalism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. amensalisme)

1. (biol.) interacțiune care se manifestă între indivizii diferitelor specii.
 

endoecie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (endo- + gr. oikos, casă)

1. folosire a cavităților din corpul indivizilor unei specii ca locuință de către indivizii altei specii, fără ca între cele două organisme să existe relații de parazitism.
 

epecie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. époecie)

1. (biol.) folosire a indivizilor unei specii ca substrat de viață de către indivizii altor specii.
 

heterofemie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. héterophémie)

1. (biol.) apariție neașteptată a unei anomalii structurale la indivizii unei familii.