Parte de vorbire: s.f.
Origine: (după fr. abondance, lat. abundantia)
1. cantitate mare, belşug; bogăţie.
2. cornul ~ei = corn cu fructe şi flori, simbol al belşugului.
3. (biol.) număr al indivizilor unei specii dintr-un releveu.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. association)
1. asociere, unire, întovărăşire.
2. (biol.) grupare a indivizilor unei singure specii sau ai unor specii diferite.
3. grupare, unire constituită printr-un statut.
4. legătură specifică între două sau mai multe procese şi produse psihice (reprezentări, idei, sentimente etc.).
5. (chim.) ~ moleculară = grupare de două sau mai multe molecule identice.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. autarchie)
1. politică de izolare a unui stat care îşi satisface nevoile economice prin propriile-i puteri.
2. regim economic în care un stat nu desfășoară sau desfășoară puține schimburi comerciale cu lumea exterioară, fie prin politică deliberată, fie forțat de circumstanțe (război, embargo etc.); economie închisă.
3. starea unei colectivități autosuficiente pentru producția și consumul de bunuri.
4. (în şcoala cinicilor) independenţa indivizilor de toate convenţiile sociale, considerate ca străine naturii.
5. (var.) autarchie.
Parte de vorbire: s.
Origine: (endo- + gr. oikos, casă)
1. folosire a cavităţilor din corpul indivizilor unei specii ca locuinţă de către indivizii altei specii, fără ca între cele două organisme să existe relaţii de parazitism.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. époecie)
1. (biol.) folosire a indivizilor unei specii ca substrat de viaţă de către indivizii altor specii.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. habitude, lat. habitudo)
1. obişnuinţă; deprindere, obicei.
2. mod de comportament, istoriceşte constituit, al indivizilor aparţinând aceluiaşi grup.