Rezultate secundare (Indo-europeană):
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. afghan)
1. adj., s. m. f. (locuitor) din Afganistan.
2. (s. f.) limbă indo-europeană vorbită de afgani.
3. s. m. câine de companie decorativ, de origine afgană.
Parte de vorbire: adj., s.
Origine: (fr. albanis, it. albanese)
1. adj., s. m. f. (locuitor) din Albania.
2. (s. f.) limbă indo-europeană vorbită în Albania.
Parte de vorbire: adj., s.
Origine: (fr. breton)
1. adj., s.m.f. (locuitor) din Bretagne (Franţa).
2. (s. f.) limbă indo-europeană din familia celtică, vorbită de bretoni.
Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. centum)
1. limbă ~ = limbă indo-europeană care a păstrat în evoluţia ei sunetele g şi k nealterate înaintea vocalelor e şi i (greaca, latina, celtica, germanica).
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. étrusque, lat. etruscus)
1. (locuitor) din Etruria. (s. f.) limbă neindo-europeană vorbită de etrusci.
Parte de vorbire: s.
Origine: (it. falisco, lat. faliscus)
1. limbă indo-europeană din centrul Italiei vorbită de falisci, triburi din Etruria.