Dictionar

Rezultate secundare (Indo-europeană):

Afgan, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. afghan)

1. adj., s. m. f. (locuitor) din Afganistan.

2. (s. f.) limbă indo-europeană vorbită de afgani.

3. s. m. câine de companie decorativ, de origine afgană.


Albanez, -ă

Parte de vorbire: adj., s.
Origine: (fr. albanis, it. albanese)

1. adj., s. m. f. (locuitor) din Albania.

2. (s. f.) limbă indo-europeană vorbită în Albania.


Breton, -ă

Parte de vorbire: adj., s.
Origine: (fr. breton)

1. adj., s.m.f. (locuitor) din Bretagne (Franţa).

2. (s. f.) limbă indo-europeană din familia celtică, vorbită de bretoni.


Centum

Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. centum)

1. limbă ~ = limbă indo-europeană care a păstrat în evoluţia ei sunetele g şi k nealterate înaintea vocalelor e şi i (greaca, latina, celtica, germanica).


Etrusc, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. étrusque, lat. etruscus)

1. (locuitor) din Etruria. (s. f.) limbă neindo-europeană vorbită de etrusci.


Faliscă

Parte de vorbire: s.
Origine: (it. falisco, lat. faliscus)

1. limbă indo-europeană din centrul Italiei vorbită de falisci, triburi din Etruria.