Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. inexact)
1. care nu este exact; neadevărat.
Parte de vorbire: s.
Origine: (inexact + -itate)
1. lipsă de exactitate; neadevăr.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. déformer, lat. deformare)
1. tr., refl. a(-şi) altera, a(-şi) modifica forma sau dimensiunile; a (se) sluţi.
2. tr. (fig.) a reproduce inexact; a denatura, a falsifica.
3. a modifica forma sau dimensiunile unui corp sub acţiunea unor forţe exterioare sau a unor eforturi interioare.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. erroné)
1. care conține erori; care este inexact, greşit.
2. (antonime) adevărat, corect.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. exactitude)
1. caracterul a ceea ce este exact; calitatea de a fi exact; exactitate.
2. calitatea unei persoane punctuale; punctualitate.
3. conformitate strictă cu adevărul, realitatea.
4. (antonime) inexactitate, inexactitudine.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. incorrect)
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. infidèle, lat. infidelis)
1. necredincios, nestatornic, inconstant (în dragoste); (despre soţi) care nu respectă credinţa conjugală.
2. (despre memorie) pe care nu se poate conta; slab, defectuos.
3. traducere ~ă = traducere incorectă, inexactă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. infidélité, lat. infidelitas)
1. nestatornicie, necredinţă; încălcare a credinţei conjugale.
2. faptă care dovedeşte nestatornicie în dragoste.
4. felonie.