Rezultate secundare (Infect.):
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. infect, lat. infectus)
1. viciat, puturos; stricat; greu, urât.
2. respingător, dezgustător, neîngrijit; de proastă calitate.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. infecter)
2. tr. a contamina (o regiune, aerul etc.) cu substanţe toxice, radioactive ori cu microbi patogeni.
3. (fig.) a corupe, a strica din punct de vedere moral.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. infectant)
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. infection)
1. proces patologic cauzat de pătrunderea şi dezvoltarea microbilor în organism.
2. miros urât, duhoare, putoare.
Parte de vorbire: Traducere
Origine:
3. EN infection; contagion; infestation
4. DE Infektion; Ansteckung; Übertragung
5. RU инфекция; зaрaзa; зaрaжение
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. infectiologie)
1. (med.) specialitate medicală care se ocupă cu diagnosticarea, controlul și tratamentul infecțiilor.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. actinomycose)
1. (med.) infecție cronică cauzată de actinomicete, care afectează oamenii și animalele (bovidele) și se caracterizează prin leziuni cu aspect tumoral.
2. boală a plantelor cauzată de ciuperci.
3. (sintagmă) ~a cartofului = boală a cartofului provocată de bacteria Actynomices scabies; râia cartofului.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. adénoïdisme)
1. ansamblu de tulburări în dezvoltarea copilului, cauzate de infecţia cronică a vegetaţiilor adenoide.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. adénolymphoïdite)
1. (med.) boală acută, infecțioasă, transmisibilă de preferință prin salivă, produsă de virusul Epstein-Barr; mononucleoză infecțioasă, boala sărutului.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. aphtose)
1. boală infecţioasă generală, datorată unui ultravirus, prin leziuni veziculo-ulceroase de tipul aftelor, cu debut brusc.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. amygdalien)
1. (anat.) care ține de amigdale, referitor la amigdale.
2. (med.) celulită ~ă = infecție bacteriană a țesuturilor din jurul amigdalelor.
3. (med.) abces ~ = colecție de puroi în spatele amigdalelor.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. anavaccin)
1. (med.) tip de vaccin utilizat pentru a preveni anumite boli infecțioase și fabricat dintr-o anatoxină, o toxină bacteriană făcută inofensivă prin tratament chimic sau termic; vaccin cu anatoxină.