Dictionar

infecțiologie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. infectiologie)

1. (med.) specialitate medicală care se ocupă cu diagnosticarea, controlul și tratamentul infecțiilor.
 

infecționist, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (prob. infecție + -ist)

1. medic ~ = medic specializat în diagnosticarea, tratarea și gestionarea bolilor infecțioase.
 

infecțios

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT inficiens
2. FR infectieux; contagieux
3. EN infect
4. DE ansteckend
5. RU зaрaзный; инфекционный; контarиозный
6. HU fertőző, fertőzéses
 

infecțios, -oasă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. infectieux)

1. provocat de o infecție; contagios, molipsitor.
 

infecțiozitate

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. infectiosité)

1. (med.) capacitatea unui agent infecțios de a pătrunde în organismul unei gazde, de a supraviețui și de a se înmulți acolo; capacitate de infectare, contagiozitate.
 

adenolimfoidită

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. adénolymphoïdite)

1. (med.) boală acută, infecțioasă, transmisibilă de preferință prin salivă, produsă de virusul Epstein-Barr; mononucleoză infecțioasă, boala sărutului.
 

aftoză

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. aphtose)

1. boală infecțioasă generală, datorată unui ultravirus, prin leziuni veziculo-ulceroase de tipul aftelor, cu debut brusc.
 

anavaccin

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. anavaccin)

1. (med.) tip de vaccin utilizat pentru a preveni anumite boli infecțioase și fabricat dintr-o anatoxină, o toxină bacteriană făcută inofensivă prin tratament chimic sau termic; vaccin cu anatoxină.
 

antiseptic, -ă

Parte de vorbire:  adj., s.n.  
Etimologie: (fr. antiseptique)

1. (medicament) care produce antisepsie; care distruge microorganismele prezente în organism; cu rol antiinfecțios.
2. (antonim) septic.
 

aspergilom

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. aspergillome)

1. (med.) varietate de aspergiloză cu aspect pseudotumoral; boală infecțioasă a plămânului cauzată de colonizarea unei cavități de către aspergil; aspergiloză pulmonară cronică.
 

autoinfestație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (auto1- + infestaţie)

1. infestare cu forme infecțioase ale unui parazit care se găsește deja în organism.