Dictionar

dipod, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. dipode)

1. (despre animale inferioare) cu două membre sau organe analoage servind drept picioare.
2. (rar; despre mamifere) biped.
3. (despre versuri) alcătuit din două picioare.
 

melalgie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. mélalgie)

1. nevralgie a membrelor (inferioare).
 

planctofită

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. planctophyte)

1. plantă din fitoplancton (plancton format din plante acvatice inferioare).