Dictionar

inițiat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (iniţia)

1. (cel) care a primit (primele) cunoștințe într-un domeniu.
 

inițiatic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. initiatique, it. iniziatico)

1. care ține de inițiere.
2. care nu poate fi înțeles decât de inițiați; ezoteric.
 

inițiativă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. initiative)

1. faptul de a propune sau întreprinde primul ceva.
2. însușirea celui care este înclinat să întreprindă ceva nou din îndemn propriu.
 

inițiator, -oare

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. initiateur)

1. (cel) care inițiază ceva.
2. s. m. promotor (II).
3. exploziv, sensibil, corp incandescent sau reactiv care dă impulsul declanșării unei explozii.
4. s. n. dispozitiv care asigură aprinderea propergolului în motoarele rachetelor.
 

acroamatic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. acroamatique)

1. învățătură transmisă pe cale orală, rezervată anumitor studenți.
2. care se adresează numai inițiaților; rezervat inițiaților, secret.
 

adept, -ă

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (fr. adepte, lat. adeptus)

1. persoană care aderă la o teorie, la o doctrină etc.
2. (prin ext.) persoană care împărtășește convingerile cuiva.
3. inițiat în misterele unei secte, în secretele unei științe, ale unei arte etc.
 

angajament

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. engagement)

1. obligație luată de cineva din proprie inițiativă; promisiune solemnă.
2. obligație asumată în scris de o întreprindere față de bancă.
3. angajare a cuiva într-un loc de muncă.
4. punere a pucului sau a mingii în joc.
 

apatic, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.f.  
Etimologie: (fr. apathique)

1. I. care este cuprins de apatie, care denotă apatie; indiferent, placid.
2. care este lipsit de inițiativă.
3. care este caracterizat sau afectat de apatie.
4. II. persoană apatică.
 

apatie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. apathie, lat. apathia, gr. apatheia)

1. absență de energie; lipsă de inițiativă; lipsă de interes, indiferență; atitudine pasivă față de tot ce e în jur; indolență, inerție.
2. starea unui suflet care nu reacționează la nicio emoție; impasibilitate.
3. (fil.; la stoici) stare de eliberare deplină a sufletului de orice pasiuni.
 

atac

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. attaque)

1. faptul de a ataca; acțiune de luptă ofensivă.
2. agresiune împotriva cuiva.
3. inițiativă într-un joc sportiv.
4. jucătorii care formează linia atacantă a unei echipe.
5. acțiune violentă și susținută împotriva unor teorii, concepții etc.
6. (med.) acces (2), criză, șoc.
7. (muz.) moment în care o voce sau un instrument începe să cânte; emisiune mai accentuată a unui sunet.