Dictionar

insecte

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. insectes)

1. clasă de artropode cu corpul din segmente diferențiate în cap, torace și abdonem, cu trei perechi de picioare articulate, cu respirație traheană și cu dezvoltare prin metamorfoză.
 

abdomen

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr., lat. abdomen)

1. (anat.) cavitatea viscerală care formează partea inferioară a trunchiului uman; cavitate a corpului vertebratelor, între torace și bazin.
2. (zool.) ultimul segment al corpului la insecte; partea posterioară a corpului unor nevertebrate (artropode).
 

acridide

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după fr. acridiéns)

1. familie de insecte ortoptere: lăcustele.
 

aculeat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (lat. aculeatus, /II/ fr. aculéates)

1. adj. (bot.) prevăzut cu țepi; ghimpos, țepos.
2. (bot) aculeiform.
3. (despre insecte) care are ac.
4. s. f. pl. subordin de himenoptere prevăzute cu ac: albina.
 

afaniptere

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Aphanipteren)

1. ordin de insecte aptere care sug sângele: puricii.
 

afide

Parte de vorbire:  s.f. pl.  
Etimologie: (fr. aphidés)

1. subordin de insecte homoptere care cuprinde păduchii de plante; afidieni.
2. (la sg.) insectă care face parte din acest subordin (var. afid).
 

afidide

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. aphididés)

1. familie de insecte homoptere fitofage: păduchii de plante.