Dictionar

Rezultate secundare (Insensibil):

Insensibil, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. insensible, lat. insensibilis)

1. lipsit de sensibilitate; nesimţitor; (fig.) nepăsător, rece.

2. imperceptibil.


Insensibilitate

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. insensibilité, lat. insensibilitas)

1. lipsă de sensibilitate fizică; nesimțire.

2. lipsă de sensibilitate psihică; lipsă de interes față de tot; fără sensibilitate sufletească; nepăsare; impasibilitate.

3. (anton.) sensibilitate.


Insensibilitate

Parte de vorbire: Traducere
Origine:

1. LAT insensibilitas

2. FR insensibilité

3. EN insensibility

4. DE Unempfindlichkeit

5. RU нечувствительность

6. HU érzéstelenség, érzéketlenség


Insensibiliza

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. insensibiliser)

1. tr. a face nu simtă nicio durere, a face insensibil; a amorți.

2. tr., refl. a (se) face insensibil.


Insensibilizare

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (v. insensibiliza, fr. insensibilisation)

1. acțiunea de a face insensibil la durere; rezultatul acestei acțiuni.


Insensibilizator, -oare

Parte de vorbire: adj., s.n.
Origine: (fr. insensibilisateur)

1. care produce insensibilitate, care anesteziază.

2. s.n. aparat sau substanță care servește la insensibilizare.


Acutumanţă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. accoutumance)

1. faptul de a se obişnui; adaptare.

2. (med.) proces prin care organismul devine insensibil la acţiunea unui medicament, a unei otrăvi.


Anestezia

Parte de vorbire: vb. tr.
Origine: (fr. anesthésier)

1. (med.) a face insensibil la durere prin anestezie; a provoca o anestezie.

2. (fig.) a face pe cineva indiferent, insensibil.


Anestezimetru

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. anesthésimètre)

1. aparat pentru măsurarea cantităţii de anestezic inhalat.

2. aparat cu care se apreciază gradul de insensibilitate într-o regiune a corpului.


Anodinie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. anodynie)

1. (med.) insensibilitate la durere, lipsă a durerii (păstrând însă celelalte sensibilități: tactilă, termică).


Antimagnetic, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. antimagnétique)

1. insensibil la câmpuri magnetice; care rezistă câmpurilor magnetice.


Blanc 1

Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Blank)

1. piele tăbăcită, suplă şi elastică, (colorată) pentru curelărie, harnaşamente şi articole tehnice.

2. fâşie de material insensibil care protejează capetele bobinelor de film sau de bandă magnetică.