instalaţie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. installation)

1. instalare (I,1).
2. ansamblu de construcţii, aparate, maşini etc. montate împreună pentru a îndeplini anumite operaţii sau funcţii.

microinstalaţie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (micro1- + instalaţie)

1. instalaţie de mici proporţii.

accelerator, -oare

Parte de vorbire:  adj., s.  
Etimologie: (fr. accélérateur)

1. adj. care accelerează.
2. s. n. dispozitiv prin care se măreşte viteza, turaţia (unui motor); pedală care comandă acest dispozitiv.
3. (cinem.) procedeu de imprimare a unor mişcări de desfăşurare lentă.
4. instalaţie complexă care imprimă particulelor elementare viteze foarte mari.
5. s. m. substanţă care măreşte viteza unei reacţii chimice; produs destinat a reduce durata de priză şi de întărire a betonului.

aerogenerator

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. aerogenerator)

1. instalaţie de transformare a forţei eoliene în energie electrică.

aerotermă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. aérotherme)

1. instalaţie de încălzire cu aer cald a unor încăperi mari.

aglomerator

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. agglomérateur)

1. instalaţie pentru aglomerarea minereurilor.

amplasa

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (amplasament)

1. a aşeza o construcţie, o instalaţie etc. într-un anumit loc.

amplasament

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. emplacement)

1. loc pe care se aşază o construcţie, o instalaţie, un dispozitiv etc.
2. lucrare genistică în care se instalează pentru tragere o piesă de artilerie.