Dictionar

Absorbţie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. absorption, lat. absorptio)

1. încorporare a unei substanţe oarecare de către un corp lichid sau solid, de către celule, ţesuturi sau organe.

2. mişcare a intensităţii unei radiaţii care trece printr-un corp, din cauza pierderii de energie.

3. încrucişare a unei rase perfecţionate cu una neameliorată.

4. (ec.) fuziune de întreprinderi sau de societăţi în beneficiul uneia dintre ele.

5. (jur.) drept al unei instanţe superioare de a lua din competenţa instanţelor inferioare o cauză în curs de judecare.

6. absorbire.

7. extragere, aspirare.


Jurisdicţie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. jurisdiction, lat. iurisdictio)

1. competență a unui judecător, a unei instanțe de a judeca; (p. ext.) teritoriul unde se exercită.

2. totalitatea instanțelor de judecată având competența de a soluționa cauzele de aceeași categorie.

3. organ de ~ = organ de stat care îndeplinește funcții judecătorești.


Justiţie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. justice, lat. iustitia)

1. totalitatea instanţelor judiciare; sistem de funcţionare a acestor instanţe.

2. activitate fundamentală a statului, în soluţionarea litigiilor.

3. echitate, dreptate.


Procuratură

Parte de vorbire: s.
Origine: (rus. prokuratura)

1. organ de stat cu supravegherea aplicării şi respectării legilor, trimiterea infractorilor în faţa justiţiei, susţinerea acuzării înaintea instanţelor judecătoreşti, precum şi reprezentarea intereselor statului în instanţă.