Dictionar

Rezultate principale (Instrucţiune):

Instrucţiune

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. instruction, lat. instructio)

1. indicaţie dată cuiva cu privire la îndeplinirea unui lucru.

2. unitate sintactică a programului unui calculator, conţinând informaţia (2) şi indicând operaţia de efectuat.


Rezultate secundare (Instrucţiune):

Macroinstrucţiune

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. macroinstruction, macro-instruction)

1. (inform.) comandă dată computerului, destinată producă o succesiune de instrucțiuni în limbajul mașinii.

2. (inform.) grup de instrucțiuni de programare care au fost comprimate într-o formă mai simplă și apar ca o singură instrucțiune.


Microinstrucţiune

Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. microinstruction)

1. (inform.) instrucţiune corespunzând unui nivel de program elementar.


Pseudoinstrucţiune

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr., engl. pseudo-instruction)

1. (inform.) instrucţiune destinată a furniza informaţii referitoare la rezervarea unor zone de memorie şi a le iniţializa cu valori specifice.


Accesa

Parte de vorbire: vb.
Origine: (engl. access)

1. (inform.) a avea acces, a intra într-o reţea, într-un program.

2. a obţine o instrucţiune din memorie, pentru a o executa.


Afectaţie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. affectation, lat. affectatio)

1. purtare nefirească, studiată, artificială.

2. programare pe termen lung a unei exploatări forestiere.

3. (cib.) instrucţiune care o valoare unei variabile.


Atomicitate

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. atomicité)

1. calitatea a ceea ce este atomic; caracter atomic.

2. (înv.) (chimie) numărul de perechi de electroni pe care un atom le poate avea în comun cu alți atomi; valență atomică.

3. (economie) stare de echilibru a pieței caracterizată de numărul mare de cumpărători și vânzători și de faptul niciunul nu îi domină pe ceilalți prin importanța sa.

4. (programare) calitatea unei operațiuni, sau a unui set de operații, de a rula în întregime, fără a putea fi întreruptă înainte de instrucțiunea finală.


Comandă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. commande)

1. ordin, dispoziţie, poruncă.

2. ton de ~ = ton poruncitor.

3. conducere a unei unităţi militare.

4. post de ~ = loc unde stă comandantul trupelor şi de unde transmite comanda operaţiilor.

5. ordin verbal sau prin semnal dat militarilor de un comandant pentru executarea simultană a unei mişcări.

6. acţiune de comandare a unui sistem tehnic.

7. echipamentul necesar efectuării ei.

8. dublă ~ = dispozitiv de pilotaj care permite ca doi piloţi acţioneze comenzile.

9. (inform.) instrucţiune, parte integrantă a informaţiei transmise calculatorului de către utilizator.

10. cerere de marfă adresată unui furnizor, lucrare cerută unui meseriaş, unui antreprenor etc.

11. marfa comandată.

12. de ~ = executat după indicaţiile clientului.

13. (mar.) suprastructură pe o navă în care se află timoneria, camera hărţilor, cabina comandantului etc.

14. parâmă subţire (saulă) cu care se înfăşoară capătul unei parâme groase, împiedicându-i despletirea.


Declaraţie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. déclaration, lat. declaratio)

1. mărturisire, afirmare deschisă a unor convingeri, sentimente etc.

2. verb de ~ = verb care denumeşte acţiunea de „a vorbi”.

3. document oficial prin care se comunică ceva, se ia o măsură; notificare.

4. mărturie, depoziţie în faţa unei autorităţi.

5. relatare făcută în faţa unei autorităţi.

6. relatare făcută în faţa unui organ administrativ prin completarea unui formular; formularul însuşi.

7. (inform.) instrucţiune care precizează, pe baza indentificatorilor, atributele datelor utilizate într-un program sau într-o zonă a acestuia.


Didascalie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. didascalie; grec. διδασκαλία, didaskalía „educaţie; înștiințare; instrucțiune (de joc)”)

1. indicație de joc, într-o piesă de teatru, un scenariu.

2. instrucţiune dată actorilor de autorul unei opere dramatice antice greceşti.

3. notă, indicaţie care se punea înaintea unei piese de teatru la latini.

4. (învechit) știință.