Rezultate principale (Instrucţiune):
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. instruction, lat. instructio)
1. indicaţie dată cuiva cu privire la îndeplinirea unui lucru.
2. unitate sintactică a programului unui calculator, conţinând informaţia (2) şi indicând operaţia de efectuat.
Rezultate secundare (Instrucţiune):
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. macroinstruction, macro-instruction)
1. (inform.) comandă dată computerului, destinată să producă o succesiune de instrucțiuni în limbajul mașinii.
2. (inform.) grup de instrucțiuni de programare care au fost comprimate într-o formă mai simplă și apar ca o singură instrucțiune.
Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. microinstruction)
1. (inform.) instrucţiune corespunzând unui nivel de program elementar.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr., engl. pseudo-instruction)
1. (inform.) instrucţiune destinată a furniza informaţii referitoare la rezervarea unor zone de memorie şi a le iniţializa cu valori specifice.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (engl. access)
1. (inform.) a avea acces, a intra într-o reţea, într-un program.
2. a obţine o instrucţiune din memorie, pentru a o executa.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. affectation, lat. affectatio)
1. purtare nefirească, studiată, artificială.
2. programare pe termen lung a unei exploatări forestiere.
3. (cib.) instrucţiune care dă o valoare unei variabile.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. atomicité)
1. calitatea a ceea ce este atomic; caracter atomic.
2. (înv.) (chimie) numărul de perechi de electroni pe care un atom le poate avea în comun cu alți atomi; valență atomică.
3. (economie) stare de echilibru a pieței caracterizată de numărul mare de cumpărători și vânzători și de faptul că niciunul nu îi domină pe ceilalți prin importanța sa.
4. (programare) calitatea unei operațiuni, sau a unui set de operații, de a rula în întregime, fără a putea fi întreruptă înainte de instrucțiunea finală.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. commande)
1. ordin, dispoziţie, poruncă.
3. conducere a unei unităţi militare.
4. post de ~ = loc unde stă comandantul trupelor şi de unde transmite comanda operaţiilor.
5. ordin verbal sau prin semnal dat militarilor de un comandant pentru executarea simultană a unei mişcări.
6. acţiune de comandare a unui sistem tehnic.
7. echipamentul necesar efectuării ei.
8. dublă ~ = dispozitiv de pilotaj care permite ca doi piloţi să acţioneze comenzile.
9. (inform.) instrucţiune, parte integrantă a informaţiei transmise calculatorului de către utilizator.
10. cerere de marfă adresată unui furnizor, lucrare cerută unui meseriaş, unui antreprenor etc.
11. marfa comandată.
12. de ~ = executat după indicaţiile clientului.
13. (mar.) suprastructură pe o navă în care se află timoneria, camera hărţilor, cabina comandantului etc.
14. parâmă subţire (saulă) cu care se înfăşoară capătul unei parâme groase, împiedicându-i despletirea.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. déclaration, lat. declaratio)
1. mărturisire, afirmare deschisă a unor convingeri, sentimente etc.
2. verb de ~ = verb care denumeşte acţiunea de „a vorbi”.
3. document oficial prin care se comunică ceva, se ia o măsură; notificare.
4. mărturie, depoziţie în faţa unei autorităţi.
5. relatare făcută în faţa unei autorităţi.
6. relatare făcută în faţa unui organ administrativ prin completarea unui formular; formularul însuşi.
7. (inform.) instrucţiune care precizează, pe baza indentificatorilor, atributele datelor utilizate într-un program sau într-o zonă a acestuia.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. didascalie; grec. διδασκαλία, didaskalía „educaţie; înștiințare; instrucțiune (de joc)”)
1. indicație de joc, într-o piesă de teatru, un scenariu.
2. instrucţiune dată actorilor de autorul unei opere dramatice antice greceşti.
3. notă, indicaţie care se punea înaintea unei piese de teatru la latini.