fadeometru

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. fadéomètre)

1. aparat pentru determinarea rezistenței vopsirii fibrelor la intemperii, lumină etc.

rusticitate

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. rusticité)

1. caracterul a ceea ce este rustic, a ceea ce se referă la viața și manierele rurale; (rar) rusticism.
2. (depr.) lipsă de delicatețe, de bune maniere; bădărănie, grosolănie.
3. capacitatea de rezistență a unei plante sau a unui animal la intemperii.

tartan

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. tartan)

1. țesătură de lână sau bumbac, cadrilată, în Scoția.
2. șal, pled din astfel de stofă.
3. material special din mastic sintetic elastic, pentru impermeabilizarea și mărirea rezistenței pistelor atletice și a terenurilor sportive la intemperii.

întărire

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (vb. întări)

1. acțiunea de a (se) întări și rezultatul ei.
2. (înv.) întăritură.
3. sporire a rigidității unei substanțe.
4. creștere a densității unei substanțe.
5. (mil; spc) fortificare a unei poziții strategice.
6. (mil; ccr; lpl) fortificații.
7. (mil; ccr; lpl) trupe militare trimise în ajutorul cuiva.
8. (fig) dobândire a capacității de a suporta loviturile sorții.
9. creștere a forței cuiva.
10. scrobire.
11. consolidare.
12. mărire a rezistenței unei piese, a unui sistem tehnic.
13. întețire a unei intemperii.
14. reconfortare.
15. recăpătare a puterilor după o boală.
16. (gmț) consumare a unei băuturi alcoolice.
17. (reg) unire a stupilor.
18. încuviințare (a unei păreri sau) a unei propuneri.
19. legalizare a unui act.
20. (ccr) act legalizat.
21. confirmare (a unei convingeri sau) a unei bănuieli.
22. accentuare a unui contur într-un desen.
23. (îs) pronume de ~ = pronume care accentuează identitatea persoanei desemnate.
24. (îs) adjectiv de ~ = adjectiv care însoțește un substantiv sau un alt pronume cu scopul de a accentua obiectul determinat.

beliște

Parte de vorbire:  s.f. (regional)  
Etimologie: (necunoscută)

1. drum impracticabil pentru vehicule.
2. loc expus vântului, intemperiilor et cetera; izbeliște.

adăpostitură

Parte de vorbire:  s.f. (învechit)  
Etimologie: (adăposti + -[i]tură)

1. loc sau construcție menită să apere de intemperii sau de primejdii; adăpost.
2. (var.) adăpostură.