Dictionar

Rezultate secundare (Intens;):

Intens, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. intense, lat. intensus)

1. (şi adv.) puternic, viu, tare.


Intens; intensiv

Parte de vorbire: Traducere
Origine:

1. LAT intensus

2. FR intense; intensif; intensive

3. EN intense; intensive

4. DE intensiv

5. RU интенсивно

6. HU heves, intenzív, erős, átható


Intensifica

Parte de vorbire: vb.
Origine: (după fr. intensifier)

1. a (se) face mai intens; a (se) amplifica.


Intensificare

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (intensifica)

1. acțiunea de a (se) intensifica și rezultatul ei; creștere în intensitate; întețire.

2. (antonime) domolire, potolire, temperare.


Intensificat, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (intensifica)

1. care a crescut în intensitate.

2. care a devenit mai intens.

3. (antonime) diminuat, micșorat, potolit, slăbit.


Intensificator, -oare

Parte de vorbire: adj.
Origine: (intensifica + -tor)

1. care intensifică.

2. care face (ceva) mai intens.


Absorbi

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. absorber, lat. absorbere)

1. tr. a se îmbiba, a suge, a încorpora ceva.

2. a prelua cunoştinţe, idei, elemente specifice etc., asimilându-le în propria structură.

3. (despre corpuri poroase) a atrage în sine; a lăsa pătrundă în sine; a îmbiba.

4. (fig.) a preocupa intens.

5. refl. (fig.) a se cufunda în gânduri.

6. (fig.) a interesa foarte mult pe cineva; a preocupa.

7. fig. a preocupa în întregime; a captiva.


Absorbţie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. absorption, lat. absorptio)

1. încorporare a unei substanţe oarecare de către un corp lichid sau solid, de către celule, ţesuturi sau organe.

2. mişcare a intensităţii unei radiaţii care trece printr-un corp, din cauza pierderii de energie.

3. încrucişare a unei rase perfecţionate cu una neameliorată.

4. (ec.) fuziune de întreprinderi sau de societăţi în beneficiul uneia dintre ele.

5. (jur.) drept al unei instanţe superioare de a lua din competenţa instanţelor inferioare o cauză în curs de judecare.

6. absorbire.

7. extragere, aspirare.


Accent

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. accent, lat. accentus)

1. intonaţie specială a unei silabe dintr-un cuvânt prin mărirea intensităţii vocii.

2. semn grafic care indică această intonaţie.

3. (muz.) emisiune mai intensă a unui sunet, a unui acord.

4. mod specific de a vorbi o limbă, un dialect.

5. inflexiune afectivă a vocii.

6. (fig.) importanţă.

7. a pune ~ul (pe) = a sublinia, a scoate în relief.


Acetilenă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. acétylène)

1. hidrocarbură aciclică nesaturată, gaz incolor cu miros specific, explozibil, care arde cu flacără albă intensă.


Acmee

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. acmé)

1. apogeu, punct culminant.

2. fază în care o boală atinge intensitatea maximă.

3. cea mai evoluată fază de adaptare în filogenie şi ontogenie.


Actinometru

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. actinomètre)

1. aparat folosit în actinometrie.

2. instrument pentru măsurarea intensităţii căldurii razelor solare.

3. exponometru.