Dictionar

Rezultate secundare (Interacțiunii):

Darwinism

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. darwinisme)

1. concepţie evoluţionistă potrivit căreia speciile animale şi vegetale se transformă treptat unele în altele ca urmare a interacţiunii dintre variabilitate, ereditate, suprapopulaţie, lupta pentru existenţă şi selecţia naturală.

2. ~ social = concepţie sociologică din a doua jumătate a sec. XIX care extinde legile biologice ale luptei pentru existenţă şi ale selecţiei naturale la viaţa socială.


Diadă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. dyade)

1. principiu metafizic al dualităţii, la filozofii antici greci, opus monadei.

2. (în psih. socială) orice relaţie dintre două persoane, sub raportul interacţiunii.

3. (mat.) grup de două mărimi legate cu ocazia aceleiaşi operaţii.

4. (biol.) cele două celule rezultate din prima diviziune meiotică.

5. (în versificaţie) grup armonic de două vocale.


Farmacodependenţă

Parte de vorbire: s.
Origine: (farmaco- + dependénţă)

1. stare psihică şi uneori fizică ce apare în urma interacţiunii dintre organism şi un medicament.


Fenogeneză

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. phénogenèse)

1. formarea ontogenetică a caracterelor fenotipice ca urmare a interacţiunii dintre ereditate şi mediu.


Fenotip

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. phénotype)

1. (biol.) totalitatea însuşirilor şi caracterelor vizibile ale unui organism, rezultat al interacţiunii dintre genotip şi mediu.


Formă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. forme, lat. forma)

1. înfățișare, aspect exterior; contur.

2. modul de existență, de organizare internă, interacțiunea și legăturile reciproce dintre elementele constitutive ale obiectului.

3. ~ele conștiinței sociale = ansambluri distincte de reprezentări, idei, concepții determinate social și istoric, care alcătuiesc conștiința socială; ~ logică = structură mintală în conformitate cu principiile gândirii și având drept funcție organizarea conținutului acesteia.

4. stabilirea de maximă capacitate de efort a organismului, prin antrenament; condiție fizică bună; a fi în ~ = a fi capabil de randament maxim.

5. totalitatea mijloacelor prin care se exprimă conținutul unei opere de artă.

6. fel, chip, mod.

7. mod de organizare, de conducere politică, socială etc.

8. dispoziție legală de procedură.

9. viciu de ~ = nerespectare a unei dispoziții de procedură care atrage anularea unui act sau a unei hotărâri judecătorești.

10. aspect pe care îl ia un cuvânt pentru a îndeplini o funcție gramaticală.

11. stare de agregare a corpurilor.

12. tipar, calapod, model.

13. (poligr.) cutie de oțel în care se toarnă literele; zaț al unei pagini.

14. ~ de relief = neregularitate a suprafeței Pământului, rezultat al interacțiunii agenților geografici interni și externi; (mat.) fiecare dintre expresiile analitice sub care poate fi pusă aceeași relație.