Dictionar

Rezultate principale (Interesa):

Interesa

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. /s’/intéresser, it. interessare)

1. tr. a face pe cineva părtaş la o acţiune; a câştiga pe cineva pentru o afacere, pentru o acţiune etc.

2. refl. a manifesta interes (pentru).

3. a se informa.


Rezultate secundare (Interesa):

Cointeresa

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. coïntéresser)

1. a interesa pe cineva într-o acţiune, într-o afacere comună; a stimula cuiva interesul pentru ceva.


Dezinteresa

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. désintéresser)

1. refl. a-i lipsi cuiva interesul pentru cineva sau ceva; a nu se ocupa de...


Interesant, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. intéressant)

1. care prezintă interes.


Interesat, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (interesa)

1. care este în cauză, care are interes într-o afacere.

2. foarte ataşat intereselor personale; meschin.

3. care are în vedere un interes.


Absorbi

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. absorber, lat. absorbere)

1. tr. a se îmbiba, a suge, a încorpora ceva.

2. a prelua cunoştinţe, idei, elemente specifice etc., asimilându-le în propria structură.

3. (despre corpuri poroase) a atrage în sine; a lăsa pătrundă în sine; a îmbiba.

4. (fig.) a preocupa intens.

5. refl. (fig.) a se cufunda în gânduri.

6. (fig.) a interesa foarte mult pe cineva; a preocupa.

7. fig. a preocupa în întregime; a captiva.


Altruism

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. altruisme)

1. atitudine binevoitoare şi dezinteresată în favoarea altora; principiu etic preconizând asemenea atitudine.


Apologetism

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (apologet + -ism)

1. laudă exagerată, apărare servilă și interesată; apologie.


Apologie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. apologie, lat., gr. apologia)

1. laudă exagerată, apărare servilă şi interesată; apologetism.

2. scriere, cuvântare prin care se ia apărarea cuiva sau a ceva.


Cointeresa

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. coïntéresser)

1. a interesa pe cineva într-o acţiune, într-o afacere comună; a stimula cuiva interesul pentru ceva.


Context

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. contexte, lat. contextus)

1. text mai cuprinzător dintr-o scriere în care se încadrează un cuvânt, o expresie etc., interesante dintr-un anumit punct de vedere.

2. ~ minimal = cea mai mică îmbinare de cuvinte prin care se poate ilustra un raport sintactic, o valoare a unei forme.

3. cuprins.

4. (fig.) ansamblu de circumstanţe care însoţesc un eveniment; conjunctură, situaţie specifică.