OK
X
interjecție
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. interjection, lat. interiectio)
1.
parte
de
vorbire
neflexibilă
care
exprimă
stări
sufletești,
imită
sunete,
zgomote
etc.
interjudețean, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (inter1- + judeţean)
1.
între,
dintre
(mai
multe)
județe.
abracadabra
Parte de vorbire:
interj., s.
Etimologie: (fr., it. abracadabra)
1.
interj.
cuvânt
cabalistic
căruia
ocultiștii,
gnosticii
etc.
îi
atribuiau
puterea
magică
de
a
vindeca
anumite
boli.
2.
s.f.
îngrămădire
de
cuvinte
fără
sens.
atenție
Parte de vorbire:
s., interj.
Etimologie: (fr. attention, lat. attentio)
1.
s.
f.
perceperea
distinctă
numai
a
anumitor
impresii
din
mai
multe
simultane,
prin
orientarea
și
concentrarea
conștiinței
într-o
anumită
direcție.
2.
interes,
preocupare,
grijă.
3.
(pl.)
atitudine
binevoitoare;
solicitudine,
amabilitate.
4.
a
da
~
(cuiva)
=
a
fi
amabil,
curtenitor.
5.
dar,
cadou
oferit
cuiva
în
schimbul
unor
mici
servicii.
6.
interj.
fii
atent!
bagă
de
seamă!
bis
Parte de vorbire:
adj. inv., adv., s., interj.
Etimologie: (fr., lat. bis)
1.
adj.
inv.,
adv.
(pe
lângă
un
număr)
a
doua
oară;
repetat.
2.
interj.
exclamație
prin
care
auditoriul
solicită
un
artist,
un
ansamblu
să
repete
un
număr
din
program,
o
arie
etc.
3.
s.
n.
număr
prezentat
a
doua
oară
la
cererea
publicului
sau
ca
supliment
de
program.
bye-bye
Parte de vorbire:
interj.
Etimologie: (engl. bye-bye)
1.
interjecție
folosită
pentru
a
ne
lua
rămas
bun
de
la
cineva;
pa,
la
revedere.
clac 2
Parte de vorbire:
s., interj.
Etimologie: (fr. clac)
1.
interj.
termen
folosit
de
operatorul
de
sunet
în
filmările
cinematografice
pentru
a
indica
faptul
că
echipamentul
de
înregistrare
funcționează.
2.
s.
n.
zgomot
sec
(a
ceva
care
se
închide).
exclamare
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (exclama)
1.
acțiunea
de
a
exclama;
exclamație.
2.
semnul
~ării
=
semn
de
punctuație
(!)
după
o
interjecție,
un
vocativ
sau
o
propoziție
exclamativă
ori
imperativă.