intern, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. interne, lat. internus)

1. adj. care se află înăuntru; interior, lăuntric.
2. organe ~e = organele din cavitatea toracică și abdominală; boli ~e = boli ale organelor interne; motor cu ardere ~ă = motor care folosește energia unui combustibil ars în interiorul cilindrului; unghi ~ = unghi format din două drepte tăiate de o secantă, aflat în interiorul lor și de aceeași parte a secantei; (inform.) memorie ~ă = memorie a calculatorului făcând parte din unitatea centrală.
3. s. m. f. elev, ucenic care locuiește și ia masa într-un internat.
4. student în medicină care face practică într-o clinică, unde, de obicei, și locuiește.

interna

Parte de vorbire:  vb. tr.  
Etimologie: (fr. interner, it. internare)

1. (și refl.) a (se) instala în spital pentru tratament sau operație.
2. a încredința unui institut specializat pe un minor sau pe cineva suferind de o anomalie fiziologică sau psihică.
3. a închide (pe cineva) într-un lagăr, într-un ospiciu etc., pentru a fi ținut sub supraveghere.

internaliza

Parte de vorbire:  vb. tr.  
Etimologie: (cf. fr. internaliser)

1. a face intern; a realiza intern (ceea ce a fost încredințat anterior unor companii externe).
2. (antonim) a externaliza.

internalizare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (cf. fr. internalisation)

1. (economie) realizarea prin mijloace proprii a sarcinilor efectuate anterior de un prestator extern, cu scopul de a controla costurile si calitatea.
2. (antonim) externalizare.

internare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (interna)

1. acțiunea de a (se) interna și rezultatul ei; internat.
2. instalarea unui bolnav într-un spital pentru tratament; spitalizare.
3. închiderea (cuiva) într-un lagăr, într-un ospiciu etc., pentru a fi ținut sub supraveghere (sau reeducare).
4. (concret.) fișă pe baza căreia cineva se poate interna într-un spital.

internat

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. internat)

1. instituție anexă a unei școli care asigură elevilor locuință și masă.
2. stagiu de pregătire a studenților în medicină în practică retribuită în clinică sau spital.

abdominoscopie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. abdominoscopie)

1. (med.) examinare internă a abdomenului prin laparotomie sau pe cale endoscopică; peritoneoscopie.

adipom

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (engl. adipoma)

1. (med.) masă de grăsime găsită intern; tumoare grasă, lipom.

advecție

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. advection, lat. advectio)

1. (meteo.) deplasare a unei mase de aer în sens orizontal.
2. (fizică) transportul unei cantități (scalare sau vectoriale) a unui element dat (cum ar fi căldura, energia internă etc.) prin mișcarea (și, prin urmare, viteza) mediului înconjurător.

afacere

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după fr. affaire)

1. activitate comercială.
2. cifră de ~i = total al banilor obținuți în comerț sau în alte activități economice.
3. acțiune din care rezultă un profit.
4. tranzacție economică.
5. (fam.) îndeletnicire.
6. ~i interne (sau externe) = treburi, preocupări, lucrări privind problemele interne (sau externe) ale unui stat.

agenitalism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. agénitalisme)

1. absență a secreției interne a glandelor sexuale.

agrement

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. agrément)

1. plăcere, distracție, divertisment.
2. (jur.) consimțământ, încuviințare, acord internațional între părți în scopul reglementării raporturilor juridice.