internaţional, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. international)

1. adj. care se petrece între națiuni.
2. referitor la raporturile dintre națiuni.
3. care privește toate națiunile; de importanță mondială.
4. s. m. f. participant la jocurile sportive internaționale.
5. s. f. asociație a partidelor și a organizațiilor clasei muncitoare din lumea întreagă.
6. competiție sportivă internațională.

internaţionalism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. internationalisme)

1. solidaritate, cooperare între naţiuni, popoare, ţări, clase şi partide independente, egale în drepturi, pe baza unor interese şi vederi comune, în scopul sprijinului reciproc al progresului şi păcii.
2. cuvânt internaţional.

internaţionalist, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. internationaliste)

1. adj. care are caracterul, care aplică principiile internaţionalismului.
2. s. m. f. partizan al internaţionalismului.

internaţionalitate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. internationalité)

1. stare, caracter a ceea ce este internaţional.

internaţionaliza

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. internationaliser)

1. a da un caracter internaţional.

agrement

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. agrément)

1. plăcere, distracţie, divertisment.
2. (jur.) consimţământ, încuviinţare, acord internaţional între părţi în scopul reglementării raporturilor juridice.

alertă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. alerte)

1. semnal, de obicei sonor, a unui pericol iminent care declanșează luarea măsurilor necesare pentru a-l evita; alarmă, prevenire.
2. stare de apărare în fața unui pericol, a unei situații critice; durata acestei stări.
3. semnal convenţional internaţional folosit pentru a atrage atenţia asupra evoluţiei diverselor fenomene cereşti.
4. (expr.) a fi în ~ = a fi într-o stare de îngrijorare vigilentă.

ambasador, -oare

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (fr. ambassadeur)

1. diplomat de cel mai înalt rang, care reprezintă un stat pe lângă un alt stat sau o organizaţie internaţională.
2. persoană însărcinată cu o misiune, cu un mesaj.

anarhosindicalist, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.f.  
Etimologie: (rus. anarho-sindikalist)

1. I. legat de anarhosindicalism.
2. II. susținător al anarhosindicalismului, curent din mișcarea sindicală internațională influențat de ideile anarhismului.

antimilitarism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: ( fr. antimilitarisme)

1. concepţie şi mişcare internaţională de masă îndreptată împotriva politicii militariste şi a războaielor imperialiste.

asistenţă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. assistance)

1. asistare.
2. public care ia parte la o conferinţă, la un spectacol etc.
3. sprijin, ajutor (medical, material etc.).
4. ~ juridică = ajutor competent, de specialitate, dat unei persoane pentru a-şi susţine drepturile în faţa justiţiei. ~ socială = sprijinire materială a unei persoane inapte de muncă.
5. cooperare materială sau morală în viaţa internaţională.