Dictionar

Interna

Parte de vorbire: vb. tr.
Origine: (fr. interner, it. internare)

1. (și refl.) a (se) instala în spital pentru tratament sau operație.

2. a încredința unui institut specializat pe un minor sau pe cineva suferind de o anomalie fiziologică sau psihică.

3. a închide (pe cineva) într-un lagăr, într-un ospiciu etc., pentru a fi ținut sub supraveghere.


Internaliza

Parte de vorbire: vb. tr.
Origine: (cf. fr. internaliser)

1. a face intern; a realiza intern (ceea ce a fost încredințat anterior unor companii externe).

2. (antonim) a externaliza.


Internalizare

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (cf. fr. internalisation)

1. (economie) realizarea prin mijloace proprii a sarcinilor efectuate anterior de un prestator extern, cu scopul de a controla costurile si calitatea.

2. (antonim) externalizare.


Internare

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (interna)

1. acțiunea de a (se) interna și rezultatul ei; internat.

2. instalarea unui bolnav într-un spital pentru tratament; spitalizare.

3. închiderea (cuiva) într-un lagăr, într-un ospiciu etc., pentru a fi ținut sub supraveghere (sau reeducare).

4. (concret.) fișă pe baza căreia cineva se poate interna într-un spital.


Internat

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. internat)

1. instituţie anexă a unei şcoli care asigură elevilor locuinţă şi masă.

2. stagiu de pregătire a studenţilor în medicină în practică retribuită în clinică sau spital.


Internaţional, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. international)

1. adj. care se petrece între națiuni.

2. referitor la raporturile dintre națiuni.

3. care privește toate națiunile; de importanță mondială.

4. s. m. f. participant la jocurile sportive internaționale.

5. s. f. asociație a partidelor și a organizațiilor clasei muncitoare din lumea întreagă.

6. competiție sportivă internațională.


Internaţionalism

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. internationalisme)

1. solidaritate, cooperare între naţiuni, popoare, ţări, clase şi partide independente, egale în drepturi, pe baza unor interese şi vederi comune, în scopul sprijinului reciproc al progresului şi păcii.

2. cuvânt internaţional.


Abdominoscopie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. abdominoscopie)

1. (med.) examinare internă a abdomenului prin laparotomie sau pe cale endoscopică; peritoneoscopie.


Advecţie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. advection, lat. advectio)

1. (meteo.) deplasare a unei mase de aer în sens orizontal.

2. (fizică) transportul unei cantități (scalare sau vectoriale) a unui element dat (cum ar fi căldura, energia internă etc.) prin mișcarea (și, prin urmare, viteza) mediului înconjurător.


Agrement

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. agrément)

1. plăcere, distracţie, divertisment.

2. (jur.) consimţământ, încuviinţare, acord internaţional între părţi în scopul reglementării raporturilor juridice.


Alertă

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. alerte)

1. semnal, de obicei sonor, a unui pericol iminent care declanșează luarea măsurilor necesare pentru a-l evita; alarmă, prevenire.

2. stare de apărare în fața unui pericol, a unei situații critice; durata acestei stări.

3. semnal convenţional internaţional folosit pentru a atrage atenţia asupra evoluţiei diverselor fenomene cereşti.

4. (expr.) a fi în ~ = a fi într-o stare de îngrijorare vigilentă.


Ambasador, -oare

Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (fr. ambassadeur)

1. diplomat de cel mai înalt rang, care reprezintă un stat pe lângă un alt stat sau o organizaţie internaţională.

2. persoană însărcinată cu o misiune, cu un mesaj.


Anarhosindicalist, -ă

Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (rus. anarho-sindikalist)

1. I. legat de anarhosindicalism.

2. II. susținător al anarhosindicalismului, curent din mișcarea sindicală internațională influențat de ideile anarhismului.