Rezultate secundare (Intim.):
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. intime, lat. intimus)
1. care constituie esența unui lucru; lăuntric.
3. (despre sentimente) puternic, profund.
4. (despre oameni; și s. m.) legat printr-o afecțiune puternică, profundă.
5. familiar, prietenos, cordial.
6. referitor la sentimentele de dragoste, erotic; sexual.
7. referitor la viața particulară sau familiară a cuiva.
8. care are loc într-un cadru restrâns.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. intimer, lat. intimare)
1. a pune în vedere (ceva), a notifica cu autoritate.
2. (jur.) a chema în judecată, a cita în faţa unei jurisdicţii superioare.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr., lat. intima)
1. partea cea mai dinăuntru a pereţilor unui vas sangvin.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (intima)
1. acțiunea de a intima și rezultatul ei; avertizare, intimație.
2. declarație autoritară care implică o notificare oficială; somație.
3. chemare în judecată sau de citare în fața unei instanțe superioare (după ce apelantul a pierdut cauza în fața unei instanțe de fond).
Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (fr. intimé)
1. persoană care, câștigând procesul în primă instanță, este chemată în fața curții de apel de către partea adversă; cel citat într-un proces în calitate de pârât.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. intimation, lat. intimatio)
1. acțiunea de a intima și rezultatul ei; intimare.
2. declarație autoritară care implică o notificare oficială; somație.
3. act de procedură prin care se face (notificarea sau) intimarea.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. adhérence, lat. adhaerentia)
2. bridă.
3. (fiz.) forţă care menţine alăturate două corpuri în contact.
4. (constr.) fenomen de legătură între beton şi oţel.
5. (metal.) fenomen de prindere pe suprafaţa pieselor turnate a unor cruste, care provoacă defecte.
6. aderare, solidarizare conştientă.
7. (bot.) concreştere intimă şi secundară, necongenitală, a organelor similare învecinate, obişnuit separate (frunze, petale, antere).
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. alcôve)
1. nişă într-un zid pentru a aşeza un pat; (p. ext.) pat.
2. budoar.
3. (fig.) loc intim pentru raporturile amoroase.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. bidet)
1. vas, chiuvetă, din porţelan sau metal, pentru toaleta intimă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. bluff)
1. vorbă spusă (sau acţiune făcută) în scop de intimidare; cacialma.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. bluffer)
1. a intimida, a înşela prin bluf.
Parte de vorbire: adj., s. m. f.
Origine: (fr. bluffeur)
1. (cel) care intimidează prin bluf.