Dictionar

Rezultate principale (Intimă;):

Intima

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. intimer, lat. intimare)

1. a pune în vedere (ceva), a notifica cu autoritate.

2. (jur.) a chema în judecată, a cita în faţa unei jurisdicţii superioare.


Intimă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr., lat. intima)

1. partea cea mai dinăuntru a pereţilor unui vas sangvin.


Rezultate secundare (Intimă;):

Intimare

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (intima)

1. acțiunea de a intima și rezultatul ei; avertizare, intimație.

2. declarație autoritară care implică o notificare oficială; somație.

3. chemare în judecată sau de citare în fața unei instanțe superioare (după ce apelantul a pierdut cauza în fața unei instanțe de fond).


Intimat, -ă

Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (fr. intimé)

1. persoană care, câștigând procesul în primă instanță, este chemată în fața curții de apel de către partea adversă; cel citat într-un proces în calitate de pârât.

2. (antonim) apelant.


Intimaţie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. intimation, lat. intimatio)

1. acțiunea de a intima și rezultatul ei; intimare.

2. declarație autoritară care implică o notificare oficială; somație.

3. act de procedură prin care se face (notificarea sau) intimarea.

4. (var.) (înv.) intimațiune.


Aderenţă

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. adhérence, lat. adhaerentia)

1. legătură, lipire.

2. bridă.

3. (fiz.) forţă care menţine alăturate două corpuri în contact.

4. (constr.) fenomen de legătură între beton şi oţel.

5. (metal.) fenomen de prindere pe suprafaţa pieselor turnate a unor cruste, care provoacă defecte.

6. aderare, solidarizare conştientă.

7. (bot.) concreştere intimă şi secundară, necongenitală, a organelor similare învecinate, obişnuit separate (frunze, petale, antere).


Bideu

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. bidet)

1. vas, chiuvetă, din porţelan sau metal, pentru toaleta intimă.


Confabulaţie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. confabulation, lat. confabulatio)

1. (glumeţ) conversaţie lungă şi intimă.

2. tulburare de memorie constând din reproducerea unor evenimente imaginare, bizare sau contradictorii.

3. fabulaţie delirantă.


Confesiune

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. confession, lat. confessio)

1. mărturisire, destăinuire a unor gânduri, fapte sau sentimente intime.

2. scriere literară care cuprinde mărturisirea unor gânduri şi sentimente legate de viaţa intimă a autorului.

3. religie.


Convicţiune

Parte de vorbire: s.f. (înv.)
Origine: (fr. conviction, lat. convictio)

1. efect pe care o dovadă evidentă o produce în minte, certitudinea pe care o are cineva despre adevărul unui fapt, al unui principiu; convingere.

2. (justiție) piesă de ~ = obiect depus în instanță pentru a fi prezentat împotriva învinuitului.

3. ~ intimă = (justiție) metodă de judecată care ține cont de toate elementele, inclusiv cele subiective, pe lângă probele materiale; (prin ext.) certitudine care nu este neapărat confirmată de fapte.

4. (var.) convicție.


Defendor

Parte de vorbire: s.m.
Origine: (fr. défendeur)

1. (drept) persoană împotriva căreia este intentată o acțiune în justiție; pârât, intimat.