Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. contre-miner)
1. (mil.) a instala contramine.
2. (fig.) a para o acţiune secretă, efectele unei intrigi.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (lat. intricare, fr. intriquer)
1. a (se) încurca, a (se) intersecta la întâmplare.
2. a (se) confunda; a face intrigi.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. intriguer, it. intrigare)
1. tr. a nelinişti, a stârni curiozitatea cuiva; a contraria.
2. intr. a face intrigi; a unelti, a complota.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. officine, lat. officina)
1. laborator (într-o farmacie, instituţie).
2. loc, mediu unde se urzesc intrigi, comploturi.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. politicard)
1. cel care face o politică personală lipsită de valoare şi se complace în intrigi; adept al unei politici neprincipiale.
Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (fr. romancier)
1. autor de romane (operă literară în proză, de întindere mare, amestecând realul și imaginarul, și care, în forma sa cea mai tradițională, urmărește să trezească interesul, plăcerea cititorului prin povestea destinului unui erou principal, a unei intrigi între mai multe personaje, prezentând psihologia lor, pasiunile lor, aventurile lor, mediul lor social et cetera).
2. (var. înv.) romansier, romanțiar, romanțier.