descintra

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (după fr. décintrer)

1. a îndepărta cofrajele pentru construirea unui arc, a unei bolți.

INTRA-, INTRO-

Parte de vorbire:  prefix  
Etimologie: (fr. intra-, intro, cf. lat. intra)

1. „înăuntru, spre interior, între”.

intra-muros

Parte de vorbire:  locuțiune adverbială  
Etimologie: (lat. intra-muros)

1. în interiorul zidurilor unui oraș; în interiorul orașului; intraurban.
2. (antonim) extra-muros.

intraabdominal, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (engl. intra-abdominal)

1. situat în cavitatea abdominală.

intraarterial, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. intra-artériel)

1. (anat.) în, din interiorul unei artere.

intraarticular, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. intra-articulaire)

1. în, din interiorul unei articulații.

acces

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. accès, lat. accessus)

1. posibilitate de a ajunge, de a pătrunde într-un anumit loc, la cineva etc.; intrare, loc pe unde se pătrunde undeva.
2. (med.) simptome care apar brusc și determină o stare acută a unei boli.
3. (fig.) izbucnire trecătoare și violentă a unei stări sufletești.
4. (inform.) proprietatea sistemelor de memorie de a permite înregistrarea și regăsirea informației.

accesa

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (engl. access)

1. (inform.) a avea acces, a intra într-o rețea, într-un program.
2. a obține o instrucțiune din memorie, pentru a o executa.

activ, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. actif, lat. activus, II, 2/ rus. aktiv)

1. adj. care participă efectiv la o acțiune; harnic, dinamic.
2. (biol.) aflat în stare de completă funcționare.
3. membru ~ = membru al unei organizații, instituții, având obligații și bucurându-se de drepturi depline.
4. (mil.) în activitate.
5. (despre corpuri, substanțe) care intră ușor în reacție.
6. (despre diateza verbală) care arată că subiectul săvârșește acțiunea.
7. vocabular ~ = vocabular folosit în mod curent.
8. (despre operații, conturi, bilanțuri) care se soldează cu un profit.
9. s. n. totalitatea mijloacelor economice ale unei întreprinderi, instituții etc.; parte a bilanțului în care sunt înscrise aceste mijloace.
10. colectiv de membri pe lângă un organ de partid, pe care se sprijină în întreaga sa activitate.
11. adv. în mod activ.

activa

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. activer)

1. intr. a desfășura o activitate intensă.
2. tr. a intensifica un proces etc.; a face (o substanță, un fenomen) să devină (mai) activ.
3. refl. a intra în cadrele active ale armatei.

admisiune

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. admission, lat. admissio)

1. intrare a agentului motor în cilindrul unei mașini sau în mașina care îl utilizează.
2. porțiune din cursa pistonului în timpul căreia agentul motor intră în cilindru.

aerofagie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. aérophagie)

1. înghițire inconștientă de aer, deglutiție exagerată a aerului care pătrunde odată cu alimentul în esofag și stomac.
2. (med.) tulburare caracterizată prin intrarea aerului în esofag și stomac; aerogastrie.