OK
X
inventiv, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. inventif)
1.
care
inventează;
ingenios,
cu
fantezie
creatoare.
inventivitate
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. inventivité)
1.
capacitatea
de
a
inventa,
de
a
concepe
ceva
nou;
însușirea
de
a
fi
inventiv;
ingeniozitate.
baroc, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. baroque, it. barocco)
1.
stil
~
(și
s.
n.)
=
stil
în
arhitectură,
pictură,
literatură,
muzică,
predominant
între
sfârșitul
Renașterii
și
mijlocul
sec.
XVIII,
care
cultivă
libertatea
și
monumentalitatea
formelor,
ornamentația
excesivă,
inventivitatea
și
fantezia
exprimării.
2.
stil
de
la
sfârșitul
perioadelor
clasice,
în
care
forma
se
dezvoltă
în
dauna
conținutului.
3.
(fig.)
exagerat;
bizar,
extravagant.
imagism
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (engl. imagism, fr. imagisme)
1.
școală
în
poezia
engleză
și
americană
întemeiată
pe
cultul
exclusivist
al
imaginii,
care
pretindea
să
comunice
prin
culoare
și
ritm
emoția
directă
a
sensibilității
poetului.
2.
curent
de
avangardă
în
poezia
rusă
a
anilor
postrevoluționari,
care
concepea
poezia
ca
mijloc
gratuit
de
inventivitate
imagistică.
3.
preferință
pentru
imagini,
abundență
de
imagini
într-o
operă
beletristică.
ingenios, -oasă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. ingénieux, lat. ingeniosus)
1.
care
dovedește
spirit
inventiv;
îndemânatic.
2.
făcut
cu
iscusință,
cu
îndemânare.
ingeniozitate
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. ingéniosité)
1.
calitatea
de
a
fi
ingenios;
inventivitate;
iscusință.
inventivitate
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. inventivité)
1.
capacitatea
de
a
inventa,
de
a
concepe
ceva
nou;
însușirea
de
a
fi
inventiv;
ingeniozitate.
șablonard, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (şablon + -ard)
1.
lipsit
de
originalitate,
de
inventivitate.