Dictionar

Rezultate principale (Invers,):

Invers

Parte de vorbire: s.n. (pl. -e, -uri)
Origine: (cf. fr. inverse)

1. lucrul invers; antiteza unui lucru; ceea ce este opusul, contrarul (vorbind despre ceva sau cineva).

2. (matematică) ~ul unui număr = fracție având acest număr ca numitor și unitatea ca numărător (ex. ~ul lui 3 este 1/3).


Rezultate secundare (Invers,):

Invers conic

Parte de vorbire: Traducere
Origine:

1. LAT obturbinatus

2. FR obturbiné

3. EN obturbinate

4. DE verkehrt kegelförmig

5. RU обрaтно конический

6. HU visszás kúpalakú


Invers, -ă

Parte de vorbire: adj. (adesea adverbial)
Origine: (fr. inverse, lat. inversus)

1. care este simetricește contrar, exact opus; care este opus, contrar direcției naturale sau inițiale; (care se face) de la sfârșit către început; întors pe dos.

2. (adv.) într-un mod absolut contrariu.

3. (matematică) se spune despre un element care, în raport cu un alt element, atunci când este compus cu acesta printr-o lege de compoziție internă, elementul neutru al acestei legi; simetric, opus.

4. (matematică) al cărui produs multiplicat cu numărul în cauză este 1 (ex. numărul ~ al lui 5 poate fi scris ca 1/5).

5. (matematică) se spune despre o teoremă, o problemă, o propoziție ai cărei termeni sunt inversați față de cei ai unei alte propoziții etc.

6. (matematică) mărime = mărime egală cu raportul dintre 1 şi mărimea dată.

7. (matematică) raport ~ (proporţional) = raport între două mărimi care variază astfel încât produsul lor râmână constant.

8. (chimie) reacție = reacție ce se desfășoară în sens contrar reacției directe.


Inversă

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (cf. fr. inverse)

1. figură, aplicație, funcție obținută prin inversare.

2. (matematică) ~ = funcție inversă.


Inversa

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. inverser)

1. a răsturna o situaţie, o ordine (firească); a face ceva invers.

2. a schimba sensul unui curent electric, al unei mărimi vectoriale.


Inversabil, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. inversable)

1. care se poate răsturna.

2. care poate fi inversat.


Inversare

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (inversa)

1. acțiunea de a inversa și rezultatul ei; inversiune, inversie.

2. schimbare a ordinii (inițiale sau) firești; schimbare a sensului curentului electric.

3. realizare a ceva în mod contrar ordinii firești.

4. întoarcere (pe dos); răsturnare.


Acerb, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. acerbe, lat. acerbus)

1. care caută rănească (vorbind despre un ton, un cuvânt, o remarcă); care critică cu răutate; îndârjit, înverșunat, necruțător.

2. (antonime) agreabil, șarmant.


Admitanţă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr., engl. admittance)

1. mărime inversă impedanţei unui circuit electric de curent alternativ.


Anastrofă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. anastrophe)

1. procedeu stilistic constând în inversarea topicii normale a cuvintelor într-o propoziţie.

2. perioadă cu modificări rapide în forma organismelor.


Antagonic, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. antagonique)

1. care se află în contradicție; antagonist.

2. care acţionează în sens invers.

3. (legat de luptă) în conflict (cu).

4. care este în opoziţie, care se află în relație de opoziție.

5. (sintagmă) contradicție ~ = componentă a procesului de dezvoltare care constă în distrugerea elementului vechi în favoarea celui nou.

6. (antonime) amical, aliat.


Antimetabolă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. antimétabole)

1. repetare a aceloraşi cuvinte în ordine inversă, care schimbă sensul comunicării; antimetalepsă, antimetateză.


Antimetalepsă

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. antimétalepse)

1. figură de stil care constă în repetarea acelorași cuvinte, dar în sens invers (ex. nu trăiesc pentru a mânca, dar mănânc pentru a trăi); antimetabolă.