OK
X
ion
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. ion)
1.
particulă
electrizată
de
sarcină
pozitivă
(cation)
sau
negativă
(anion),
provenind
dintr-un
atom
(sau
grup
de
atomi).
acorion
Parte de vorbire:
s.m.
Etimologie: (fr. achorion)
1.
(micologie)
ciupercă
ce
parazitează
pielea
capului
și
cauzează
favusul;
tricofiton.
acromion
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. acromion)
1.
apofiză
a
omoplatului,
în
formă
de
spatulă,
care
se
articulează
cu
clavicula.
aeroion
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. aéroion)
1.
ion
atmosferic
prin
descărcări
electrice,
evaporări
ale
apei
etc.
alcion
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr., lat. alcyon)
1.
pescăruș
albastru.
2.
pasăre
marină
legendară.
3.
animal
marin
care
formează
colonii
de
mici
polipi.
amficarion
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. amphicaryon)
1.
nucleu
cu
două
seturi
haploide
de
cromozomi.
amficțion
Parte de vorbire:
s.m.
Etimologie: (fr. amphictyon)
1.
(Antichitatea
greacă)
membru
al
unei
amficționii.
abataj
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (fr. abattage, it. abbattaggio)
1.
acțiunea
de
a
extrage
minereu
într-o
mină.
2.
loc
de
extragere
a
unui
minereu,
a
unei
roci
dintr-un
zăcământ;
operația
însăși.
3.
~
frontal
=
abataj
al
minereului
făcut
pe
un
front
foarte
lung
în
direcția
filonului.
4.
ciocan
de
~
=
instrument
acționat
cu
aer
comprimat,
cu
ajutorul
căruia
se
desprinde
cărbunele
în
straturile
cu
înclinație
mare.
5.
doborâre
a
arborilor
în
exploatările
forestiere.
6.
acțiunea
de
a
ucide
un
animal;
sacrificare
a
animalelor,
la
abator.
7.
(marinărie)
înclinare
a
unei
nave
spre
a
putea
fi
carenată;
carenaj.
abatere
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (abate)
1.
acțiunea
de
a
(se)
abate
și
rezultatul
ei.
2.
îndepărtare,
deviație
de
la
direcția
inițială
sau
normală.
3.
(fig.)
îndepărtare
de
la
o
normă,
de
la
o
linie
de
conduită,
de
gândire
etc.
4.
(jur.)
încălcare
a
unei
dispoziții
cu
caracter
administrativ
sau
disciplinar.
5.
(tehn.)
diferența
dintre
valoarea
efectivă
sau
valoarea-limită
admisă
a
unei
mărimi
și
valoarea
ei
nominală.
6.
(tehn.)
diferența
dintre
dimensiunea
reală
și
cea
proiectată
a
unei
piese.
7.
(mar.)
operația
de
întoarcere
intenționată
a
prorei
unei
nave
într-o
anumită
direcție.
8.
(econ.)
~
fiscală
=
parte
procentuală
din
venit,
care
este
scutită
de
impozit.
9.
(econ.)
~
monetară
=
factor
de
natură
inflaționistă
care
se
caracterizează
prin
creșterea
mai
rapidă
a
masei
monetare
în
raport
cu
masa
bunurilor
și
serviciilor,
manifestată
prin
majorări
ale
prețurilor
și
scăderea
puterii
de
cumpărare
a
unei
monezi.
10.
(compus)
~-standard
=
indicator
de
măsurare
a
dispersiei
valorilor
unei
variabile
aleatorii.
11.
(gram.)
excepție.
12.
(înv.;
loc.
subst.)
~
de
la
vorbă
=
digresiune.
13.
(loc.
subst.)
~
de
la
regulă
=
excepție.
14.
culcare
pe
pământ;
doborâre.
15.
(fig.)
deprimare.
abdica
Parte de vorbire:
vb. intr.
Etimologie: (fr. abdiquer, lat. abdicare)
1.
a
renunța
la
puterea
pe
care
o
exercită;
a
demisiona
din
funcție.
2.
a
abandona
puterea
suverană;
a
renunța
la
tron,
la
un
drept.
3.
(fig.)
a
renunța
la
ceva,
a
se
resemna.
4.
a
renunța
la
o
activitate
din
cauza
greutăților
întâmpinate.
aboliționist, -ă
Parte de vorbire:
I. adj., II. s.m.f.
Etimologie: (fr. abolitionniste)
1.
I.
legat
de
aboliționism.
2.
care
este
în
favoarea
abolirii
sclaviei,
pedepsei
cu
moartea
etc.
3.
II.
partizan
al
aboliționismului.
4.
persoană
care
susține
desființarea
unei
anumite
instituții
sau
practici.
abreacție
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. abréaction)
1.
(psihan.)
reapariție
bruscă
a
unor
tensiuni
emoționale,
regulate.
2.
reacție
de
eliberare
a
unor
tensiuni
emoționale
care
altfel
ar
întreține
conflictele
psihice
și
ar
genera
tulburări
durabile;
reacție
de
apărare.
3.
sin.
catharsis.
abreviator
Parte de vorbire:
s.m.
Etimologie: (fr. abréviateur, lat. abbreviator)
1.
cel
care
abreviază
scrierile
unui
autor.
2.
autor
al
versiunii
scurte
a
unei
lucrări
literare.
3.
funcționar
al
cancelariei
papale
însărcinat
cu
redactarea
minutelor.