Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. scruter, lat. scrutari)
1. a cerceta, a privi atent, iscoditor; a examina.
2. (fig.) a cerceta, a analiza minuţios, atent.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (ispiti + -tor)
1. care ispitește, atrăgător, ademenitor.
3. (înv.) care cercetează, iscoditor, căutător.
Parte de vorbire: adj. (înv.)
Origine: (spiona + -tor)
1. (despre ochi, privire) care spionează; iscoditor.
Parte de vorbire: adj. (înv.)
Origine: (iscod[i] + -aci)
1. care pune întrebări insistente (pentru a se informa sau) căutând să descopere un secret; iscoditor.
2. care inventează, inventiv; iscoditor, născocitor.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (pândi + -tor)
1. care pândește, care iscodește; iscoditor.
Parte de vorbire: vb. refl. (familiar)
Origine: (benoclu + -a)
1. a privi cu atenție, iscoditor; a privi insistent pe cineva; a se holba.