Dictionar

scruta

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. scruter, lat. scrutari)

1. a cerceta, a privi atent, iscoditor; a examina.
2. (fig.) a cerceta, a analiza minuțios, atent.
 

ispititor

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (ispiti + -tor)

1. care ispitește, atrăgător, ademenitor.
2. (prin ext.) fermecător.
3. (înv.) care cercetează, iscoditor, căutător.
 

spionător, -oare

Parte de vorbire:  adj. (înv.)  
Etimologie: (spiona + -tor)

1. (despre ochi, privire) care spionează; iscoditor.
2. (var.) (înv.) spionitor.
 

iscodaci, -e

Parte de vorbire:  adj. (înv.)  
Etimologie: (iscod[i] + -aci)

1. care pune întrebări insistente (pentru a se informa sau) căutând să descopere un secret; iscoditor.
2. care inventează, inventiv; iscoditor, născocitor.
 

pânditor, -oare

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (pândi + -tor)

1. care pândește, care iscodește; iscoditor.
 

benocla

Parte de vorbire:  vb. refl. (familiar)  
Etimologie: (benoclu + -a)

1. a privi cu atenție, iscoditor; a privi insistent pe cineva; a se holba.