clasă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. classe, germ. Klasse)

1. grup de obiecte, fenomene, ființe cu însușiri comune.
2. (log.) ansamblu de elemente având anumite însușiri comune care satisfac o condiție sau un criteriu dat.
3. ~ socială = grup mare de oameni, istoricește constituit, cărora le sunt proprii anumite caracteristici sociale, același loc în sistemul producției sociale, același raport față de mijloacele de producție, același rol în organizarea muncii , același mod de obținere a părții de care dispun din bogăția societății, o psihologie și o conștiință socială proprie.
4. categorie sistematică a regnului animal sau vegetal, între încrengătură și ordin.
5. fiecare dintre grupele de câte trei cifre ale unui număr cu mai multe cifre.
6. unitate de bază în învățământ, cuprinzând elevi de aceeași vârstă și cu același nivel de pregătire, cărora urmează să li se predea aceleași materii.
7. sală în care se țin cursurile unui asemenea grup de elevi.
8. categorie de confort a vagoanelor, a compartimentelor de tren, a cabinelor de vapor etc.
9. categorie, grad, rang stabilite după valoare, după merit.
10. de (mare) ~ = de calitate superioară, de mare valoare.

habitudine

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. habitude, lat. habitudo)

1. obișnuință; deprindere, obicei.
2. mod de comportament, istoricește constituit, al indivizilor aparținând aceluiași grup.

mod

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. mode, it. modo, lat. modus)

1. fel, chip, manieră; procedeu, metodă.
2. (ec.) ~ de producție = modul istoricește determinat în care oamenii produc bunurile materiale necesare existenței și dezvoltării societății; ~ de viață = conținutul și formele specifice de satisfacere a nevoilor materiale și spirituale ale unei societăți.
3. categorie gramaticală specifică verbului, care exprimă aprecierea vorbitorului față de acțiune.
4. (despre părți de vorbire, propoziții sau părți de propoziții) de ~ = care are sensul, funcția de a arăta modul.
5. (muz.) structura unei game determinată de raportul de intervale dintre sunetele componente.
6. (log.) ~ silogistic = forma concretă pe care o iau figurile silogismului în funcție de calitatea și cantitatea judecăților componente.

națiune

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. natio, fr. nation, it. nazione)

1. formă de comunitate umană stabilă, istoricește constituită, caracterizată prin comunitatea de limbă, de teritoriu, de viață economică, politică (statală) și de cultură.

societate

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. société, lat. societas)

1. ansamblu unitar, sistem organic închegat de relații între oameni, istoricește determinate, al căror fundament îl constituie relațiile de producție.
2. formațiune social-economică.
3. grup (organizat) în care trăiesc unele ființe.
4. asociație de persoane organizată potrivit unui anumit scop.
5. categorie socială; cerc limitat de oameni.
6. anturaj; companie.
7. asociație între oameni de afaceri alcătuită pe baza unor investiții de capital social și în vederea unor profituri comune.
8. organizație cu caracter (inter)național, obștesc etc. care are drept scop promovarea unor idei sau acțiuni de interes general.