Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. analytique, lat. analythicus)
2. chimie ~ă = ramură a chimiei care studiază elementele componente ale substanţelor; limbă ~ă = limbă flexionară în care raporturile gramaticale se exprimă prin cuvinte izolate; filozofie ~ă = orientare care reduce filozofia la analiza mijloacelor lingvistice şi conceptuale ale cunoaşterii.
3. care utilizează calculul algebric şi infinitezimal.
4. geometrie ~ă = ramură a geometriei care studiază proprietăţile figurilor geometrice cu ajutorul calculului algebric.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. ensemble)
1. tot unitar rezultat din unirea unor elemente izolate; totalitate.
2. colectiv artistic al unui teatru.
3. grup de muzicieni care cântă împreună; formaţie.
4. piesă muzicală pentru o astfel de formaţie.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. cytohormone)
1. hormon produs de celulele endocrine izolate.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. complexe, lat. complexus)
1. adj. format din mai multe părţi; care întruneşte mai multe idei, elemente, unităţi etc.
2. (mat.) număr ~ = număr format prin însumarea unui număr real cu unul imaginar.
3. s. n. întreg format din mai multe elemente.
4. ansamblu de unităţi (comerciale, industriale, sportive).
5. (constr.) îmbrăcăminte de etanşare din mai multe straturi izolate.
6. (med.) ansamblu de reprezentări şi amintiri cu o puternică valoare sau semnificaţie afectivă.
7. ~ de inferioritate = sentiment de neîncredere în forţele proprii.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. condensateur)
1. aparat, recipient pentru condensarea unei mase de vapori cu un agent de răcire.
2. sistem de două conductoare, izolate printr-un dielectric, la înmagazinarea de electricitate statică.
Parte de vorbire: s.
Origine: (conturna)
2. ocolire a suprafeţelor izolate de către un circuit electric; descărcare în stratul gazos care înconjură un izolator.