Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. japonais)
1. adj., s. m. f. (locuitor) din Japonia.
2. adj. referitor la Japonia sau la populația ei.
3. arta ~ă = artă dezvoltată în Japonia, prezentând influențe chineze și coreene, caracterizată prin construcții arhitecturale religioase (pagode) și civile (palate) din lemn, cu acoperișul curbat, cu sculpturi în lemn, bronz sau piatră și cu picturi de un mare rafinament.
4. (s. f.) limbă vorbită în Japonia.
5. s. f. chiflă împletită.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. japonaiserie)
1. obiect de artă de origine japoneză.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. aïkido)
1. artă marţială, sport de origine japoneză, bazat pe tehnica jiu-jitsu.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. azalée)
1. (botanică) în sens larg, sinonim cu rododendron, și fostul nume al mai multor plante din genul Rhododendron; numele vernacular desemnează astăzi așa-numiții rododendroni „chinezi” (cu frunze caduce) și rododendronii mici de interior veșnic verzi, numiți „japonezi”.
2. (botanică) arbust ornamental, originar din China, cu flori roșii, roz sau albe.
Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. bunraku)
1. teatru tradiţional japonez de marionete.
Parte de vorbire: s.
Origine: (it. cipollino)
1. rocă metamorfică din marmură albă conţinând straturi de mică albă sau alte minerale cristalizate.
2. motiv decorativ din flori, frunze, fructe, împrumutat de la porţelanurile japoneze.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. daimyo)
1. inv. nume dat marilor senori feudali japonezi care şi-au pierdut privilegiile prin revoluţia din 1868.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. dan)
1. grad de calificare în ierarhia titularilor centurii negre în artele marţiale japoneze (judo, karate, aikido etc.).