Dictionar

jaz

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr., amer. jazz)

1. muzică modernă cu ritm viu, sincopat, cu caracter de improvizație, preluat din folclorul negrilor din America.
2. orchestră formată din instrumente de suflat și de percuție, care execută acest gen de muzică: jazband.
 

jaz-rock

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (amer. jazz-rock)

1. stil aflat la confluența dintre jaz și rock.
 

jazband

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr., amer. jazz-band)

1. formație orchestrală de muzică de jazz; (rar) jaz.
 

jazman

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (engl. jazzmann)

1. interpret de jaz; membru al unei trupe de jazz.
 

jazofil, -ă

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (fr. jazzophile)

1. persoană căreia îi place muzica jazz; iubitor de jaz.
 

aligator

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr., engl. alligator)

1. crocodil lung, cu botul lat, din fluviile Americii și ale Chinei.
2. (fam.) amator pasionat de muzică (de jaz); fan.
 

baladă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. ballade)

1. poezie populară medievală în versuri endecasilabice sau septenare, care se cânta și se recita.
2. poezie epică, populară sau cultă, care narează fapte istorice sau legendare; cântec bătrânesc.
3. (muz.) compoziție vocală sau instrumentală cu caracter narativ.
4. (jaz) interpretare rapsodică a unei piese de către un solist acompaniat de orchestră.
 

banjo

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (amer., fr. banjo)

1. instrument muzical cu coarde ciupite, cu cutie de rezonanță din piele, asemănătoare unei mici tobe, și cu un gât foarte lung, utilizat în jaz.
 

beat

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. beat)

1. /bit/ adj. inv. care aparține beatnicilor.
2. s. n. (jaz) bătaie, timp al unei măsuri.
3. stil în rockul modern (și în jaz) la începutul deceniului al șaptelea, care presupune accentuarea tuturor celor patru timpi ai măsurii.
4. (în formațiile instrumentale) prezența tobei mari.
 

be-bop

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (engl. be-bop)

1. (mux.) formă timpurie de jazz modern, caracterizat prin folosirea armoniilor cromatice și disonante; bop.
 

big band

Parte de vorbire:  s. n.  
Etimologie: (engl. big band)

1. ansamblu mare orchestral de jaz.