Parte de vorbire: vb. tr.
Origine: (fr. abjurer, lat. abiurare)
1. a renega public o credinţă, o doctrină, o opinie.
Parte de vorbire: vb. tr.
Origine: (lat. adiurare, fr. adjurer)
1. (rar) a se ruga fierbinte, a implora.
Parte de vorbire: vb. tr.
Origine: (fr. ajourer)
1. a executa un ajur; a lucra un obiect cu ajururi; a ornamenta cu un ajur.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. conjurer, lat. coniurare)
1. tr. a ruga stăruitor; a implora.
2. intr. a complota, a conspira.
Parte de vorbire: vb. tr. (regional)
Origine: (dez- + înconjura)
1. (într-un descântec) a scoate din mijloc.
2. a ocoli în sens invers (direcției inițiale).
Parte de vorbire: vb. tr.
Origine: (cf. fr. franger)
1. a ornamenta cu franjuri, fascicule de fire prinse de marginea unor piese.
Parte de vorbire: I. adj., II. s.n.
Origine: (fr. aalénien)
1. I. din primul etaj al jurasicului mediu (sau ultimul al jurasicului inferior).
2. care aparține aalenianului, specific aalenianului; care se referă la această perioadă.
3. II. primul etaj al jurasicului mediu sau ultimul etaj al jurasicului inferior.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. abjuration, lat. abiuratio)
1. abjurare.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (după fr. abstraire, lat. abstrahere)
1. tr. a efectua o abstractizare.
2. refl. a se izola de realitatea înconjurătoare.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. actinie)
1. animal marin inferior, din încrengătura celenteratelor, cu gura înconjurată de tentacule frumos colorate, fixat pe stânci; anemonă-de-mare.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. actionner)
1. intr. a întreprinde o acţiune.
2. a se comporta într-o anumită împrejurare.
3. tr. a pune în mişcare un sistem, utilaje etc.
4. a ~ în justiţie = a da (pe cineva) în judecată.
Parte de vorbire: s.
Origine: (lat., it. aquila)
1. pasăre răpitoare de zi, cu cioc şi cu aripi puternice; pajură.