Dictionar

Rezultate secundare (Juridică),):

Civil, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. civil, lat. civilis)

1. adj. care priveşte pe cetăţenii unui stat; referitor la raporturile juridice dintre cetăţeni.

2. drepturi ~e = drepturi de care se bucură o persoană (fizică sau juridică), reglementate şi recunoscute ca atare; drept ~ = ramură a dreptului care studiază şi reglementează raporturile juridice existente între persoanele fizice şi juridice dintr-un stat; stare = situaţia unei persoane aşa cum rezultă din actele sale privitoare la naştere, căsătorie etc.; parte = persoană care, într-un proces, pretinde despăgubiri pentru daunele suferite cu ocazia unei infracţiuni.

3. care nu este militar, lipsit de caracter milităresc.

4. război ~ = conflict armat pentru putere între grupuri adverse din acelaşi stat.

5. s. m. f. persoană care nu face parte din armată.


Debitor, -oare

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. débiteur, lat. debitor)

1. adj. (despre sume de bani) care se înscrie în debit2 (2); datorat.

2. (despre conturi) în care debitul2 (2) depăşeşte creditul.

3. s. m. f. datornic, cel care este creditat.

4. persoană (fizică sau juridică) obligată, în temeiul unui raport juridic, dea sau (nu) facă ceva.


Expeduitor, -oare

Parte de vorbire: s.m.f., adj. (înv.)
Origine: (expedui + -tor)

1. (persoană fizică sau juridică) care expediază scrisori, pachete, bani etc.; expeditor, trimițător.

2. (var.) (înv.) espeduitoriu, speduitoriu.